„Amintiri din copilărie” de Paște cu Mitică Dragomir, Ion Crăciunescu și Ciprian Marica. Cine este campionul la spart ouă, meșterul din bucătărie și cel care nu se poate abține de la cozonac

Dumitru Dragomir, Ion Crăciunescu și Ciprian Marica sunt, înainte de fotbal, înainte de toate, creștini credincioși. Au trăit, și trăiesc!, Sfântul Paște la temperatura maximă, iar amintirile lor pot „acompania” oricând ouăle roșii, borșul și drobul de miel, pasca sau cozonacul.

Sfântul Paște ne aduce Lumina lui Iisus Hristos, care „a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând”. Cea mai mare sărbătoare a Creștinătății este așteptată cu bucurie în suflet, gând și faptă și în lumea fotbalului. Nu este nicio taină că minunea Învierii Domnului ne „teleportează” în copilărie, în amintiri, în bucuria rememorării unor zile fericite. Dumitru Dragomir, Ion Crăciunescu și Ciprian Marica nu fac excepție.

Dumitru Dragomir: „Paștele este o sărbătoare a săracilor, bogații îl simt în fiecare zi”

Mitică Dragomir își amintește și acum, cu drag și nostalgie, de ciorba pe care o făcea mama sa de Paște și de biserica de la Prejoi, pe care o vedea cea mai frumoasă construcție din lume. Însă, mai presus de acestea, rememorează impactul pe care îl avea Paștele asupra oamenilor fără posibilități financiare.

„Amintiri? Foame până în Paște și de Paște mă umflam în mațe (râde). Aveam de toate: două vaci în curte, rațe, porci, dar erai la țară, frate. De Paște uitam de toate amărăciunile. Tăia mama două rațe sau o rață și un cocoș, făcea o oală de-aia mare de ciorbă, făcea fidea. Era cel mai frumos! Iar noi copiii ne jucam de ne rupeam hainele.

Între 10 și 15 ani îmi făcea mama câte un costum de haide de doc de Paște. Da, primeam haine noi… iar în trei zile le făceam praf! Nu îmi mai făceau cu pantaloni lungi că eu cădeam în genunchi și după o săptămână îi rupeam. După 12 ani îmi făceau cu pantaloni scurți hainele… și opinci!

În a doua zi de Paște, la noi la Bălcești, se făcea o pomană unde se duceau la biserică. Doamne, ce frumos era! Dar cel mai frumos era la Prejoi, în sat la mama. Mama era dintr-o comună la 10-15 kilometri de Bălcești, Bulzești și acolo mergeam an de an. Era de o frumusețe rară! Era o biserică pusă pe un deal, în față o poiană cât vezi cu ochii și din toate satele din jur veneau fete, băieți și lăutari. Erau tarafuri, hore, sârbe. Și cine avea bani plătea la lăutari «și lua hora înainte», cum se spune. Erau mii de oameni! «Pentru Mitică al Milicăi!», striga lăutarul.
Paștele este o sărbătoare a săracilor. O simt mai mult săracii. Pentru bogați, Paștele e cam în fiecare zi. Și nu exagerez nimic când zic asta. Lumea, în proporție de 95%, este săracă”, ne-a mărturisit Dumitru Dragomir.

Don Mitică, campion absolut la… ciocnitul ouălor!

Fostul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal se declară campion absolut la ciocnitul ouălor. Secretul este ca oul să scoată un sunet cristalin când este lovit de dinte: „La ouă sunt cel mai tare! Și acum simt la dinte care e cel mai tare. Pe onoarea mea dacă nu știu din 10 ouă care e bun. Care are un sunet cristalin este tare. Din 10 ouă știam care e primul și ultimul. Îi bat pe toți! Acum nu le mai aleg, că îmi e rușine că-i bat pe toți. Le iau la rând. Înainte eram campion, eram dracu’ pe pământ, Doamne iartă-mă!”.

Ion Crăciunescu: „De Paște fac de toate în bucătărie”

Cunoscut în lumea fotbalului ca un adevărat MasterChef, Ion Crăciunescu nu concepe Paștele fără miel, vinul făcut de fratele din Craiova și cozonacii de la cofetăria lui George Copos.

„De Paște fac de toate în bucătărie. Fac ce pot eu, pe restul le cumpăr. Iedul și mielul le-am tocmit de ceva timp. Am vorbit și le-am luat. La cozonaci mă duc la București, la magazinele lui George Copos, face niște cozonaci foarte buni. Și prăjituri cumpăr. Am vinul de la fratele meu de la Craiova, e de ăla de buturugă, cum se zice. De la noi de la țară din Gorj, din comuna Căpreni. Avem vie moștenită de la părinți. El o îngrijește și îmi dă și mie. Când eram copil făceau părinții cadouri de Paște. Se cumpărau încălțăminte sau haine. Mergeam la biserică, la Denii. Ne lua mama pe toți, ne spăla, ne dădea haine noi și ne ducea la biserică. Așa era tradiția”, povestește Ion Crăciunescu.

Cel mai mare arbitru al României nu era scutit de muncă nici măcar de Paște. Ion Crăciunescu își amintește că era delegat, de multe ori, la meciuri, chiar în Duminica Mare. : „Da, am prins meciuri de Paște. În general, în comunism nu se ținea cont că e Paștele. Părinții mei chiar au suferit din cauza comunismului. La fel și neamurile mele, dar se ajunsese la un anumit nivel. Nu prea mai erau incompetenți în funcții. La început au fost cu politică, pe urmă se dădea concurs și veneau oameni bine pregătiți. Și, da, te duceai și arbitrai în Duminica Mare. De Paște eram și eu mai cumsecade, îi mai iertam (râde). Le mai ziceam: «Băi, e Paștele. Nici acum nu o lăsați mai moale cu faulturile?». Să știți că nici lumea nu înjura la stadion de Paște”.

Marius Lăcătuș, rebel și de Paște

În toată această incursiune prin trecut, Ion Crăciunescu și-a adus aminte și de cel mai problematic jucător, care nu-l menaja nici măcar de Paște: „Fiara” Marius Lăcătuș: „Mai rebel era Lăcătuș. Fotbalist mare Lăcătuș. Nu comenta chiar la fiecare fază, dar avea un procent de proteste destul de mare (râde). Însă eu… și mai ales el (râde)… am avut noroc pentru că la Steaua era o conducere deosebită. Cu experiență și răbdare, ne se repezeau să taie-n carne vie. Erau niște oameni valoroși. Nu pătrundea oricine președinte de club”.

Ciprian Marica: „Niciodată, nicăieri în străinătate nu era sărbătoarea de acasă”

Paștele s-a schimbat pentru Ciprian Marica de când a devenit tată. Acum, fostul atacant al naționalei și-a însușit rolul de a-i apropia pe copiii săi de tradiții și de a le induce starea de sărbătoare.

„Vorbeam de curând că nu era așa de animat Paștele cum e acum. Nu se dădeau cadouri. Te înțoleai de sărbătoare, să fii îmbrăcat nou, cu haine noi, te duceai la biserică, înconjurai biserica sau treceai pe sub masă. Dar nu era cum e acum, cu iepurași, să-i ascunzi, să găsești cadouri de la iepuraș. Mai mergeam cu copiii mei la prieteni și mai era obiceiul ăsta, să le ascundă cadouri și să le găsească ei”.

Plecat de la 18 ani în străinătate, pe Ciprian Marica l-a prins Paștele, de cele mai multe ori, departe de România. Însă, cei dragi aveau grijă să-i trimită preparate tradiționale, și bineînțeles, mult doritul cozonac.

„Nu îmi aduc aminte să fi sărbătorit în străinătate. Îi sunam pe ai mei acasă, în Ucraina ciocneam un ou, ne vedeam la unul acasă (n.a. – la românii aflați la Șahtar Donețk), dar nu făceam nimic special. Nu era sărbătoarea de acasă. Mai veneau părinții cu mâncare de acasă, dar era doar o seară… Niciodată, nicăieri în străinătate nu era sărbătoarea de acasă.

Îmi place mult cozonacul, dar nu aveam probleme. Nu eram la masa celor care trebuie să slăbească și nu aveau voie să mănânce. Nu de alta, dar era o celebră masă a grașilor la toate cluburile. Erau ăia care mâncau mai puțin, fără pâine, eu nu am fost niciodată acolo”.

Ciprian, pericol public! Victima: ouăle de Paște!

Ciprian Marica are și o amintire specială de la un Paște din copilărie, pe care nu o va uita niciodată. Mai exact un „atac” dintr-o Sâmbătă Mare! Când împreună cu un văr de-ai săi au „asediat” ouăle pe care bunica lor le pregătise pentru a doua zi: „Îmi aduc aminte că a înroșit bunică-mea ouăle cu o seară înainte de Paște, iar eu cu un verișor de-al meu le-am spart pe toate. Am ciocnit amândoi… «Hristos a Înviat! Adevărat A înviat!»… și a doua zi dimineață toate ouăle erau sparte. Ce să mai ciocnească? «Ce ați făcut, mamaie?», «Ce să facem, mamaie, ne-am jucat și noi…», «Asta e mamaie, facem altele, ce să facem…». Așa sunt bunicile, sunt mereu bune cu nepoții”.