Ana Maria Lucescu, debut în literatură! Dezvăluiri în exclusivitate despre cartea pe care a tradus-o din greacă. Lansarea are loc în curând: „După doi ani foarte grei, am învățat foarte multe lucruri”

Pe 26 mai 2025, la librăria Humanitas de la Cișmigiu (București), va avea loc un eveniment editorial cu totul special, iar în prim-plan este Ana-Maria Lucescu, soția lui Răzvan Lucescu. Este vorba despre lansarea traducerii în limba română a romanului „Câteva nopți și încă una”, semnat de scriitorul grec Isidoros Zourgos.

Soția lui Răzvan Lucescu, drumul de la economie la literatură

Traducerea aparține Anei-Maria Lucescu, soția antrenorului Răzvan Lucescu, care a vorbit în exclusivitate pentru FANATIK despre parcursul neașteptat care a dus-o către această premieră literară.

Pentru această carte, Ana-Maria Lucescu s-a pregătit temeinic, urmând chiar și un master. Au fost o serie de coincidențe, multe întâmplări care au dus către realizarea despre care ne-a vorbit, unele dintre ele parcă părând a fi ca-n filme, privite din exterior.

„E un roman istoric și mie îmi plac romanele istorice, istoria în general. Titlul face trimitere la cele 1001 și de nopți”

„Totul a început cu o mare pasiune pentru limbile străine, pe care o am de când mă știu. Oriunde am locuit, m-am străduit să învăț limba țării respective – pentru a putea comunica cu locuitorii ei, pentru a-i înțelege mai bine obiceiurile și tradițiile și pentru a avea acces la întreaga ei bogăție culturală. Odată cu mutarea în Grecia, în 2014, am început să învăț limba neogreacă, de care m-am și îndrăgostit. După ani de studiu susținut, în urma cărora am reușit să promovez examenul pentru cel mai înalt nivel de competență în această limbă, am simțit nevoia să merg mai departe – dincolo de simpla cunoaștere a ei.

Profesoara mea de atunci, Evanthia Papaefthimiou, a fost cea care m-a încurajat să pornesc pe drumul traducerii. M-a impulsionat să aleg o carte dintr-un grup de patru propuneri, iar eu am ales acest roman din mai multe motive. În primul rând, pentru că, din punctul meu de vedere, adevăratul personaj al cărții este Salonicul – orașul în care locuim și astăzi și de care mă simt profund legată. În al doilea rând, pentru că este un roman istoric, iar mie mi-a plăcut întotdeauna istoria. Nu în ultimul rând, m-a atras titlul cărții, trezindu-mi amintirea celor O mie și una de nopți – poveștile pe care le citeam pe furiș în copilărie”, a declarat soția lui Răzvan Lucescu, pentru FANATIK, despre începuturile ei ca traducătoare de cărți din neogreacă în română.

Ana-Maria a locuit o bună vreme în Salonic, oraș pe care l-a descoperit cu totul diferit odată ce a început să citească și să traducă romanul lui Zourgos

Cartea pe care a tradus-o Ana Maria Lucescu a făcut-o să vadă cu alți ochi orașul în care a locuit: „M-am emoționat”

„Cu ajutorul acestui roman am descoperit și o parte „ascunsă” a orașului Salonic – una pe care noi, românii, atunci când venim în vizită, nu o remarcăm. Este vorba despre vilele istorice de pe bulevardul care astăzi poartă numele Vasilissis Olgas. Unele dintre ele au fost restaurate, altele zac în uitare, dar încă păstrează ceva din farmecul unei epoci apuse. Am avut privilegiul să străbat acest bulevard alături de însuși autorul cărții și m-am emoționat profund atunci când am recunoscut, în realitate, vilele descrise în roman.

În paginile lui Zourgos m-am reîntâlnit cu istoria zbuciumată a secolului al XX-lea – un secol dominat de războaie, de rupturi și transformări profunde, care ne-au marcat și pe noi. Mi s-a părut fascinant să descopăr felul în care Salonicul a traversat marile evenimente istorice ale acestui secol și să regăsesc puncte comune între povestea romanului și propria noastră istorie, a românilor.

În Câteva nopți și încă una – titlul traducerii mele, apărută la editura Curtea Veche Publishing – întâlnim și o poveste de dragoste foarte frumoasă, plină de suspans și de emoție, care se desfășoară pe parcursul mai multor decenii. De fapt, această poveste constituie axul principal al romanului. Interesantă este și structura romanului. Câteva nopți și încă una este alcătuit din 24 de capitole, dintre care șapte poartă în titlu cuvântul „stasimon” – termen folosit de vechii greci pentru a desemna momentul din tragediile antice în care corul intervenea pentru a comenta sau interpreta evenimentele de pe scenă.

La fel și aici: la fiecare două capitole narative apare un al treilea, construit ca un comentariu meta-literar asupra celor scrise anterior și asupra procesului de creație în sine. Aceste interludii iau forma unor dialoguri între eroul cărții și un tânăr filolog, angajat să scrie un roman inspirat din viața celui dintâi. M-au amuzat adesea, fiindcă cei doi se ciondănesc frecvent – eroul este rareori de acord cu abordarea tânărului aspirant la statutul de scriitor, iar acest conflict generează discuții ironice, dar și profunde, despre cum ar trebui (sau nu) scris un roman.

„În Grecia, acest roman a depășit numărul de 60.000 de volume vândute”

M-a fermecat începutul romanului, care ne poartă direct în anul 1909, când sultanul exilat Abdul Hamid al II-lea a fost adus la Salonic și ținut ostatic, timp de trei ani, în vila Allatini. Am avut prilejul să văd cu ochii mei această vilă, precum și multe dintre locurile descrise în carte, răspândite prin fascinantul oraș Salonic. La finalul cărții, cititorii au parte de încă o surpriză, în capitolul intitulat Încă o noapte.

Cartea s-a bucurat de un mare succes în rândul cititorilor eleni. În Grecia, acest roman a depășit 60.000 de exemplare vândute. Sper ca și versiunea românească, apărută la Curtea Veche Publishing, se trezească același interes în rândul publicului din România. Traducerea cuprinde 544 de pagini și, deși a fost dificil de tradus, a fost pentru mine o experiență extraordinar de frumoasă”, ne-a mai povestit Ana Maria-Lucescu.

Munca de traducere n-a fost ușoară. Soția lui Răzvan Lucescu a făcut chiar un master care s-o ajute

Pentru Ana-Maria Lucescu, experiența traducerii a însemnat un efort uriaș, unul de cercetare meticuloasă. După o primă versiune terminată în anul 2021, a decis să urmeze un master în traductologie la Universitatea București, conștientă că o traducere valoroasă nu cere doar pasiune, ci și instrumente teoretice solide. Rezultatul a fost unul excepțional. Versiunea finală a fost semnificativ îmbunătățită și este deja disponibilă publicului.

„Am tradus romanul de cel puțin două ori. Isidoros Zourgos se remarcă printr-un limbaj foarte bogat și expresiv, ceea ce a făcut ca munca de traducere să fie, pe de o parte, solicitantă, dar, pe de altă parte, extrem de frumoasă. Am început să traduc cu multă plăcere și entuziasm însă, pe parcurs, am simțit că nu era suficient; înainte de orice, aveam nevoie de o pregătire teoretică solidă. Mulți nu își dau seama cât de complex este, de fapt, procesul de transfer dintr-o limbă în alta. Pentru mine, cea mai mare parte a muncii a fost de cercetare – mai mult chiar decât traducerea propriu-zisă.

„Soțul meu nu știu dacă e de acord cu mine, el a citit prima variantă a cărții și apoi ultima variantă”

Au fost multe coincidențe care m-au adus aici. De exemplu, într-o zi, în timp ce revizuiam prima variantă a traducerii, am primit un telefon de la un domn pe care nu îl cunoșteam. Mi-a spus că se numește Tudor Dinu, că este profesor la Universitatea București și că m-ar invita să urmez un program de masterat, întrucât aflase că vorbesc bine limba greacă. I-am răspuns politicos că nu am această intenție, având în vedere vârsta mea și faptul că locuiesc în străinătate. Dumnealui a insistat, iar eu am refuzat din nou. La finalul convorbirii, l-am întrebat din curiozitate: „Și totuși, care este tema programului de masterat?” Iar răspunsul a venit simplu și neașteptat: Traductologie. Vă imaginați ce am simțit când am auzit una ca asta! A fost, fără îndoială, momentul potrivit.

Tradusesem cartea și nu mă simțeam pe deplin mulțumită. După doi ani foarte dificili, dar bineveniți, în care am învățat extraordinar de multe, am reluat traducerea. Sprijinul celor care mi-au fost alături a fost esențial, în mod special cel al doamnei Margareta Sfirschi-Lăudat – redactorul cărții și totodată una dintre profesoarele mele –, dar și al tuturor celor care au dorit să o citească, oferindu-mi sfaturi și sugestii prețioase. Traducerea s-a schimbat destul de mult – nu în totalitate, dar semnificativ.

Cel puțin, așa cred eu. Soțul meu nu știu dacă este de acord cu mine; el a citit atât prima versiune, cât și varianta finală. Sunt foarte multe modificări de detaliu. Poate că ce spun acum e subiectiv, dar pentru mine chiar și o virgulă sau alegerea unui sinonim contează. Chiar dacă mesajul în sine nu s-a modificat, pentru mine a fost important să fac aceste schimbări”, a adăugat soția lui Răzvan Lucescu, pentru FANATIK.

Soția lui Lucescu învață acum arabă

În continuare, Ana-Maria Lucescu ne-a povestit o altă coincidență care a făcut-o să înțeleagă că nimic nu e chiar atât de întâmplător cum pare: „Când l-am întâlnit prima oară pe autor, am aflat că eroul cărții, un personaj fictiv, se născuse într-o casă din Salonic, pe care și-o închipuise așezată chiar pe locul unde, ani mai târziu, avea să se ridice blocul în care am locuit noi..

S-au legat multe între ele și toate m-a adus aici, prin multă muncă, dar însoțită de o imensă plăcere. Ultima variantă a traducerii am început-o în toamna anului 2024. Au existat și pauze, fiindcă la un moment dat ne-am mutat în Arabia Saudită, unde am început să învăț limba arabă – deși nu am continuat să o studiez”.

„Eu nu pot să lucrez în gălăgie”

În final, Ana Maria Lucescu ne-a mai spus că nu are vreun ritual atunci când se apucă de tradus. Tot ce își dorește este liniște, însă ar vrea să se obișnuiască mai mult cu pauzele, căci după ore întregi de muncă își dă seama că nu s-a mai ridicat deloc de la birou.

„Nu mă pot concentra atunci când e zgomot – îmi place să lucrez în liniște. Nu am niciun ritual de lucru, deși cred că mi-ar prinde bine unul, mai ales că petrec ore în șir la birou. Când lucrezi la un text care îți place cu adevărat, este foarte greu să te desprinzi. Am finalizat și alte traduceri, care ar putea apărea anul acesta. De exemplu, am tradus o carte pentru copii, dedicată istoriei antice a Greciei – o altă pasiune. „Sora” mai mare a acestei cărți, tradusă de minunatul Claudiu Sfirschi-Lăudat, va fi lansată săptămâna viitoare la Bookfest, cu titlul Încape toată antichitatea greacă într-un lift? – o carte pe care o recomand cu mare drag.

Cu ani în urmă m-a tentat ideea de a traduce din italiană, dar pe atunci nu eram pregătită. Niciodată nu m-am gândit că voi deveni traducător. Am absolvit ASE-ul în urmă cu mulți ani și am profesat ca economist. Am condus societăți comerciale și am urmat, printre altele, mai multe cursuri de management și de analiză financiară”, a încheiat soția lui Răzvan Lucescu, pentru FANATIK.