Andrei Vochin a identificat doi fotbaliști de top în lotul lui Rădoi după Rapid Viena – Universitatea Craiova 0-1: „Slava Ukraina 2.0. Varianta fără echivoc”

Gluma lui Mihai Rotaru după meciul de de debut European de la Sarajevo a părut atunci doar o formulă cu haz amar: „Slava Ukraina”. Oltenii scăpaseră la limită, 1-2, după un meci în care diferența putea fi de patru sau cinci goluri. Portarul Isenko ținuse echipa în viață, iar Romanchuk, din poziția aceea ingrată de fundaș care trebuie să repare și ce nu se vede la televizor, marcase exact când era mai nevoie.

Craiova respira, dar respira greu. Iar gluma a fost preluată rapid, răstălmăcită, ironizată. Mirel Rădoi s-a simțit atins, poate și pentru că venise într-un moment în care echipa părea mai mult un proiect în construcție decât un produs final.

Timpul a trecut. Și timpul, în fotbal, are prostul sau frumosul obicei de a întoarce glumele pe dos.

Romanchuk, din nou acolo unde doare

Aseară, la Viena, Romanchuk n-a fost doar fundașul central disciplinat. A fost și jucătorul care a dat golul victoriei, într-un moment în care meciul se aprinsese și se putea rupe în orice direcție. Plecare din defensive, combinație la mijlocul terenului, sprint continuat până în careu și reluare fulgerătoare cu capul la excelenta centrare a lui Mora. Gol de fundaș european al anului 2025 și care va pune un steag roșu în multe departamente de scouting ale cluburilor mai bogate.

E ciudat cum fotbalul îi păstrează locul celui care muncește pe tăcute. Romanchuk nu gesticulează, nu ridică vocea, nu cere reflectoare. Dar e mereu acolo. La fel ca la Sarajevo. La fel ca acum.

Isenko, tânărul care nu clipește

Și din nou Isenko. Minutul 62. O fază în care stadionul a amuțit o clipă, apoi a respirat altfel. Portarul Craiovei nu doar că are reflexe, dar are și ceva mai rar: calmul acela rece, european, al portarilor care joacă parcă în alt ritm decât restul lumii. N-a fost o intervenție spectaculoasă, în sensul acrobatic al cuvântului. A fost o intervenție care spune: „Nu azi. Nu cu mine”.

Și în fotbal, uneori, asta face diferența între viață și eliminare.

8-1 pentru Craiova a fost raportul șuturilor pe poartă!!!

Jocul modern al Universității Craiova

A fost însă mai mult decât un rezultat. Craiova a jucat modern, cu liniile sus, cu presiune calculată, cu circulația mingii în zone înalte. A construit, a legat, a dominat. Cinci mari ocazii, pe lângă gol. Nu fluieră și nu se minte: aceasta nu a fost o victorie întâmplătoare. A fost o victorie lucrată, probabil cea mai matură din mandatul Rădoi la nivel european.

Ce impresionează este felul în care echipa respiră în bloc. Trecerea de la posesie la recuperare e scurtă, densă, agresivă. Fundașii centrali joacă la 45 de metri, mijlocașii nu mai cedează teren gratuit, iar atacanții leagă jocul, țin mingea în interiorul echipei, nu se pierd în driblinguri inutile. Craiova are, în sfârșit, un stil.

Ce urmează după victoria cu Rapid Viena?

Ar fi culmea ca acum să se supere cineva. De data asta, dacă ar rosti Rădoi „Slava Ukraina”, Rotaru probabil ar zâmbi. Pentru că, la Craiova, există o tradiție paradoxală: la victorii, tot timpul trebuie să se supere cineva. Iar la înfrângeri, toți sunt prea obosiți ca să mai spună ceva.

Dar poate că, măcar o dată, toți pot să rămână pe aceeași parte a mesei. Căci se joacă fotbal bun. Și asta este, până la urmă, tot ce contează.