Andrei Vochin, adevărul crunt după demiterea lui Mircea Rednic de la Standard Liege: „Puiul de somn și marea performanță”

Într-o industrie în care ceasul nu mai are 24 de ore, ci pare că se dilată sau se contractă în funcție de rezultatele din weekend, Mircea Rednic a fost demis de la Standard Liège după doar 5 etape. Motivul oficial? Niciunul concret. Motivele reale? Dincolo de scoruri, jucătorii s-au plâns de o aparentă neglijență nemaiîntâlnită la nivelul lor, de faptul că tehnicianul român își făcea somnul zilnic de frumusețe.

Puiul de somn și marea performanță

„Jucătorii s-au plâns de abordarea lui, era puțin neglijent. Am auzit că trăgea un pui de somn între antrenamente. Jucătorii s-au plâns de asta, unii au spus că nu au mai văzut așa ceva.

Unii spun că s-a terminat pentru el, că nu mai e cel de odinioară. Nu trebuie să uităm că a avut și probleme de sănătate acum doi ani”, a spus fostul fotbalist Andy Kawaya, pentru RTL, citat de digisport.ro.

Fotbalul nu așteaptă. Nu iartă. Nu are memorie

E ușor să râzi. Sau să arăți cu degetul. O putem face, dar nu înainte de a privi lucrurile în ansamblu. Rednic are 63 de ani și vine după o luptă serioasă cu probleme de sănătate, de ordin cardiovascular, în urmă cu doar doi ani. Într-un fotbal tot mai tehnologizat, mai intensiv și mai presat de rezultate, nu e ușor să ții ritmul nici la 45 de ani, darămite după o asemenea cumpănă. Când inima îți pune pauză, e normal ca și tu să-ți cauți un alt ritm.

Dar fotbalul nu așteaptă. Nu iartă. Nu are memorie. Nici măcar pentru „Puriul” care a adus Standardului o Cupă a Belgiei în 2006 și i-a salvat pielea de la retrogradare în 2012. Timpul e acum și aici, iar dacă între două antrenamente mai tragi un pui de somn, nu mai ești perceput ca un om care are grijă de sănătatea lui, ci ca un antrenor depășit de vremuri. Atât de rapid s-au schimbat reperele.

• 200.000 de euro pare a fi suma avută ca despăgubire pentru ruperea contractului în primele 6 luni

Nu doar timpul l-a învins pe Rednic, ci și o realitate mai adâncă

Dar nu doar timpul l-a învins pe Rednic, ci și o realitate mai adâncă: mulți antrenori – și nu doar români – nu au făcut pasul decisiv spre modernizarea modului în care își gestionează timpul și autoritatea. Într-o epocă în care Guardiola își petrece serile în fața laptopului, având o medie de numai 22 de minute zilnic în care nu vorbește despre fotbal, Klopp discuta individual cu fiecare jucător, iar Arteta vizualizează meciurile în 3D tactil, e greu să mai convingi vestiarul cu metode vechi și cu o lipsă vizibilă de implicare între reprizele zilei.

În fotbalul de azi, fiecare oră contează. Nu doar pentru antrenamente, ci pentru analiza video, pentru studiul adversarului, pentru conversații cu jucătorii, pentru briefinguri cu stafful tehnic și cu cel medical, pentru relația cu patronatul, cu media, cu suporterii. E un maraton zilnic în care odihna e programată, nu improvizată. Iar dacă Rednic a ales să doarmă la prânz, poate că a făcut-o pentru că organismul i-a cerut-o. Sau poate că așa a fost obișnuit mereu. Dar fotbalul modern nu mai are răbdare cu detalii de genul ăsta. Nu le interpretează uman, ci profesional.

• 6 luni este media longevității lui Rednic la fiecare echipă antrenată în carieră
• 27 de mandate la 19 echipe a avut antrenorul Rednic în toată cariera

Cine nu se adaptează, e lăsat în urmă

Și aici apare marea ruptură. Între un om care poate are nevoie de un alt ritm de viață și un sistem care funcționează pe accelerație continuă. Între o cultură a muncii în care „am fost jucători, știm cum se face” și una în care nimic nu e lăsat la întâmplare, în care antrenorul e un manager de oameni, date, momente și energii.

Poate că Rednic nu mai e cel de odinioară. Poate că nici nu mai are cum să fie. Dar, în același timp, poate că nici fotbalul nu mai e cel de odinioară. Iar cine nu se adaptează, e lăsat în urmă. Chiar și după doar 5 etape.