Andrei Vochin, uimit de revelaţia SuperLigii: „FC Argeș e cea mai bună nou-promovată din ultimul deceniu”

FC Argeș a bătut și la Miercurea Ciuc și, cu 33 puncte acumulate după 19 etape, trăiește un început de sezon pe care nou-promovatele îl văd, de regulă, doar în vise. Cu un parcurs solid, constant și echilibrat, piteștenii sunt cea mai bună echipă venită din Liga 2 din ultimii 11 ani. Atât de rar vezi o formație proaspăt urcată în elită care să arate calm, coerență și maturitate în joc.

ASA, nou-promovata care a atins cerul și a dispărut în doi ani 

Ultima care reușise ceva similar se întâmpla în sezonul 2014–2015, când ASA Târgu Mureș șoca țara fotbalistică ajungând pe locul 3 cu 36 de puncte — cu 3 mai multe decât are acum FC Argeș în același moment al campionatului.  Dar, ca orice comparație în fotbalul nostru, povestea ASA vine și cu o avertizare serioasă. 

Formația din Târgu Mureș era atunci o echipă a veteranilor. Gabi Mureșan, om de ”națională”, senegalezul N’Doye (golgeter cu 10 goluri), Ianis Zicu (cel mai bun pasator al echipei, cu 9 pase decisive) — toți aduși pentru un sprint scurt, intens, aproape spectaculos. Și sprintul a ieșit. ASA a fost la 90 de minute de cea mai mare surpriză din istoria Ligii 1. Atunci, în ultima etapă, FCSB a făcut egal la Iași, iar mureșenii aveau nevoie doar de o victorie cu Oțelul deja retrogradat. N-a fost să fie. Ardelenii au pierdut pe propriul teren , 1-2, și au irosit un sezon de povestit nepoților, o șansă ratată la un titlu care i-ar fi rescris destinul. 

Problema nu a fost însă doar ratarea campionatului. Problema reală a venit abia după: clubul s-a prăbușit în doar doi ani, îngropat sub propria aventură financiară. Salarii uriașe, fără acoperire. Contracte pe care nimeni nu avea cum să le plătească. Promisiuni fără bază. 

Semne ale unui managementului emotional au existat, de vreme ce în acel sezon au folosit nu mai puțin de trei antrenori. Au început cu Falub, au continuat cu Pustai, au terminat cu Ciobotariu. Când tu însuți schimbi direcția din trei încercări, nu e surprinzător că te rătăcești.  ASA a ajuns repede de la titlu la faliment. De la aplauze la uitare. 

FC Argeș are șansa pe care ASA a pierdut-o: continuitate, răbdare, stabilitate 

Piteștenii nu au vedetele lui ASA, dar au ceva mai important: o structură sănătoasă. Un lot bine echilibrat. Un antrenor, Bogdan Andone, care știe ce vrea. Și un președinte, Dani Coman, care are destulă experiență ca să păstreze echilbrul dintre echipă și un club finanțat de la bugetul local, în care aleșii sunt tentați să judece fotbalul în cheie politică. FC Argeș pare însă o intreprindere care, învîțând din greșelile trecutului, nu se aruncă în excese financiare sau în promisiuni fără acoperire. O echipă care nu pare în pericol să trăiască doar clipa, ci să construiască pentru ani. 

Până acum, performanța piteștenilor nu pare un foc de paie, ci rezultatul unui drum bine ales. 

Dar exact aici intervine lecția ASA:
Să nu confunzi un sezon peste așteptări cu o invitație la inconștiență.
Să nu umfli bugetul doar pentru că ai prins vânt la pupa.
Să nu pierzi identitatea în căutarea unui salt imposibil. 

Argeșul arată azi ca nou-promovata matură pe care fotbalul românesc a așteptat-o un deceniu.
Dar pentru ca această poveste să nu aibă finalul tragic al ASA-ului, e nevoie de ceva ce fotbalul nostru uită prea des: prudență, coerență, stabilitate. 

ASA ne-a demonstrat ce se întâmplă când urci prea repede, prea sus și cu prea puțin aer.
FC Argeș poate demonstra că se poate altfel. Că poți reveni în elită, poți juca frumos, poți crește sănătos și — mai ales — poți rămâne. 

Pentru că performanța adevărată nu e să apari brusc în top.
Este să nu dispari.