Atenție, FCSB! Analiza lui Andrei Vochin privind media de vârstă din SuperLiga îl poate costa pe Gigi Becali 20 de milioane de euro

Echipele din primul nostru eșalon au una dintre cele mai mari medii de vârstă din Europa: 27,9 ani!

„Cine nu are bătrâni să-și cumpere”, spune o vorbă veche de când lumea. Experiența și înțelepciunea omului în etate sunt ingredientele care ajută oriunde, pentru că bagajul de cunoștințe dobândit în atâția ani de meserie nu poate fi substituit cu toată instruirea din lume. Alături de cei tineri, tipul versat, trecut prin viață, confruntat cu o sumedenie de probleme este exact ce trebuie pentru ca lucrurile să se lege și produsul colectiv să aibă tot ce are nevoie. Nicio școală din lume nu predă vreun curs de amintiri cu valoare de pildă.

Cine are însă prea mulți bătrâni suferă. Pentru că, oriunde în lume și în orice fel de activitate e nevoie de volum de muncă, de energie, de prospețime și entuziasm, pe care seniorii, vor-nu-vor, le pierd pe motiv de CNP.

România are unul dintre cele mai bătrâne campionate din Europa

Și în fotbal lucrurile stau cam la fel. E nevoie de jucători cu experiență care să-i strunească pe mânji, să simtă momentele cheie în meci, să comande asaltul sau prudența. Iar în afara terenului să le fie busolă celor mai tineri. Poate chiar modele. În schimbul acestor servicii prestate însă, bătrânii vin la pachet cu unele dezavantaje pentru cluburile lor. Două dintre ele pot fi tangibile, ele reflectându-se în cifrele contabile care, de cele mai multe ori, devin mai importante decât clasamentul sportiv. „Purisanul” are salariu mare și preț de vânzare mic. Cu el cheltui bani pe care nu-I poți recupera decât dintr-o eventuală performanță sportivă la nivel înalt.

Din păcate, prima ligă din România, care are datorii cumulate de circa 155 de milioane de euro, pare să nu fi înțeles mai deloc acest joc al cifrelor. Iar rezultatul negândirii pe termen lung în sens de sănătate financiară a cluburilor ne-a adus în situația să fim unul dintre cele mai bătrâne campionate din Europa. Doar Cipru, Grecia și Turcia ne depășesc.

În condițiile în care optezi pentru echipe cu experiență fără să mixezi cu jucători foarte tineri e ca și cum ți-ai pune ouăle într-un singur coș. Este cam ceea ce au făcut CFR, în anii în care au câștigat titlul în România și au ajuns în primăveri europene, și FCSB astăzi. La derbyul cu Dinamo de luni, roș-albaștrii au aliniat o formulă de start a cărei medie de vârstă a fost de 29,2 ani. Una care, cu siguranță ar fi crescut, dacă nu ar fi fost obligați de Regulă să folosească un jucător Under 21, Octavian Popescu. Apropo, acela care a marcat o ”dublă” ce a încheiat meciul înainte de pauză.

Cluburile din România, strategie pe termen scurt

Cu strategia asta orientată pe rezultatul imediat, FCSB a dat lovitura în acest an și și-a băgat în visterie peste 15 milioane de euro din parcursul european. Așa cum a făcut și CFR de câteva ori în trecut. Cifrele însă rămân enervante. Mai ales cele financiare. Clujenii raportează în continuare o datorie în jur de 30 de milioane, iar FCSB, cu tot anul ăsta fabulos, are încă o gaură de 13 milioane.

Banii sperați din întrecerea sportivă au, totuși, ceva din probabilitatea jocurilor de noroc. În cei 5 ani în care au dominat întrecerea internă folosind echipe cu medii de vârstă foarte ridicate, CFR a ratat într-un singur sezon accederea în grupele europene. Suficient cât să adâncească gaura bugetară. Dacă va merge pe aceeași linie, fără să întinerească prima garnitură, FCSB va avea la anul o medie de vârstă de circa 30 de ani. Asta înseamnă o mare experiență, dar și încă un an în plus adăugat peste tendoanele, mușchii și genunchii oștenilor. Câțiva pași greșiți în preliminarii ar putea însemna minus 10 milioane din lipsa încasării, plus alte 10 din salariile pe care, conform contractelor, trebuie să le plătească anual indiferent de rezultatul sportiv. Pentru că bătrânii sunt scumpi.

Din păcate, echipele noastre de prim eșalon gândesc pe termen mult prea scurt. Bătălia pe rezultatele imediate înseamnă cheltuirea unor bani care cu greu se pot întoarce măcar la valoarea lor inițială. Pentru că asta va însemna investiții în salarii mari pentru jucători în vârstă și cheltuieli nemăsurate din cauza schimbărilor la nivelul băncilor tehnice, cele care generează costuri atât pentru despărțiri (de antrenori și de jucători), cât și pentru angajarea altora (antrenori și jucători). Bani pierduți. Bani ce nu vor mai fi pentru dezvoltarea propriei academii, de acolo de unde să se alimenteze echipa mare cu jucători tineri, ieftini și, potențial, ”finanțatori” ai viitorului clubului.

Uitați-vă la mediile de vârstă ale campionatelor din Croația, Serbia, Slovenia, Slovacia, precum și ale țărilor din nordul Europei și veți înțelege de ce de acolo pleacă superjucători în întreaga Europă, de ce cluburile lor importante au bugete duble sau triple decât ale noastre și de ce fotbalul lor nu intră în insolvență sau faliment. La ei, bătrâni sunt doar munții.