Câte dosare evaziune fiscală sunt închise anual. Prejudiciul imens din cazurile care nu ajung în instanță

O statistică a Ministerului Justiției arată că în ultimii șase ani numărul dosarelor de evaziune fiscală, infracțiune prevăzută de Legea 241/2005, s-a înjumătățit. Din aceste dosare, doar 10% ajung în fața instanței. Anul trecut, numărul acestora a fost de doar 262, alte 2108 fiind clasate de către procurori.

Câte dosare de evaziune fiscală nu ajung în instanță

Potrivit informațiilor furnizate de către Ministerul Justiției, în anul 2019, parchetele din țară aveau de soluționat 18.348 de dosare pe Legea 241 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Din acestea, în acel an erau soluționate 5.135, din care 4488 prin clasare. Altfel spus, ajungeau în instanță 647 de dosare.

De atunci, numărul total de dosare pe evaziune fiscală a scăzut constant, ajungând la 9.404 în anul 2024. Anul trecut, din acest total au fost soluționate 2.370, mai puțin de jumătate ca acum 6 ani, iar din acestea au primit soluție de clasare aproape 90%, mai exact 2.108.

Asta înseamnă că în instanță au ajuns doar 262 de dosare, adică doar 40% din numărul dosarelor de evaziune fiscală care ajungeau în instanță în anul 2019.

Raportul Ministerului Public pe anul 2024 vine cu alte cifre, însă nu diferite foarte mult. Parchetul General a precizat că anul trecut aveau de soluționat 16.713 cauze de evaziune fiscală (deci și din anii anteriori), din care fuseseră soluționate 3.253. Din acestea, doar 290 fusese soluționate prin trimitere în judecată sau acorduri de recunoaștere a vinovăției, adică mai puțin de 10%.

Concret, 465 de inculpați fuseseră trimiși în judecată pentru această infracțiune (0,73% din totalul inculpaților trimiși în judecată anul trecut). În raportul MP nu există cifre privind rata condamnărilor obținute, însă o statistică a Administrației Penitenciarelor din anul 2017 arăta că dintr-un total de 27.250 de deținuți doar unul se afla afla în spatele gratiilor după ce fusese condamnat pentru evaziune fiscală.

Prejudiciile din evaziune fiscală

Raportul Ministerului Public pe anul trecut precizează că valoarea prejudiciilor aduse de către inculpații trimiși în judecată (practic cele aproximativ 290 de dosare) se ridică la suma de 753,4 milioane lei. Din această sumă, organele de urmărire penală reușiseră să impună măsuri asiguratorii asupra sumei de 271,8 milioane lei.

Această statistică ne spune că valoarea medie a prejudiciului din dosarele soluționate prin trimitere în judecată este de 2,59 milioane lei.

În textul raportului, suma specificată asupra căreia procurorii au impus măsuri asiguratorii este puțin mai mare, de aproape 300 de milioane, însă Ministerul Public menționează că prejudiciul recuperat a fost însă de doar 54 de milioane.

„Valoarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asiguratorii este de 298.241.604 lei, 939.850 euro, echivalentul în lei al altor monede – 10.532 lei, față de anul 2023 când această valoare a fost de 333.170.801 lei, 637.969 euro, 1.600 USD, echivalentul în lei al altor monede – 18.084 lei, iar prejudiciul recuperat s-a ridicat la suma de 54.625.842 lei, 3.526.518 euro, în creştere față de anul precedent când au fost recuperați 43.275.044 lei”, se arată în documentul citat.

Practic, doar 1/6 din totalul sumei asupra căreia parchetele reușesc să impună măsuri asiguratorii este recuperată de către statul român.

Care este prejudiciul din dosarele de evaziune clasate

Datele de la Ministerul Justiției conțin și valoare prejudiciilor din dosarele clasate. Spre exemplu, în anul 2019, prejudiciul total în cele 4488 de dosare clasate a fost de 1,976 miliarde lei. Asta înseamnă, în mediu, un prejudiciu de 440.000 lei per dosar.

În anul 2024, prejudiciul total din cele 2108 dosare s-a ridicat la circa 990 de milioane lei (fără a lua în calcul sumele în euro). Vorbim de un prejudiciu, în medie, de circa 469.000 lei per dosar. Asta ne spune că, statistic, prejudiciul din dosarele de evaziune fiscală clasate a rămas similar cu cel din anul 2019, diferența venind din faptul că a scăzut numărul dosarelor care ajung pe mesele procurorilor.

„În privința infracțiunii de evaziune fiscală (prev. de Legea nr. 241/2005) se constată o scădere a cauzelor în care s-a dispus trimiterea în judecată, scădere ce poate fi explicată, pe de o parte, prin numărul redus și calitatea scăzută a sesizărilor și, pe de altă parte, prin modificările legislative și jurisprudențiale și prin lipsa de specializare în investigarea acestor tipuri de infracțiuni”, spune raportul Ministerului Public (pagina 15).

Dosarele unde a interveni prescripția

Putem vedea pe datele furnizate de către Ministerul Justiției că printre cele mai mari sume la prejudiciile din dosarele clasate apar la litera f, Art. 16, din Codul de procedură penală. Această prevedere are se aplică în cauzele în care a intervenit prescripția sau când suspectul a decedat.

Pentru anul 2024, valoarea prejudiciilor doar din aceste dosare se ridică la suma de 347,3 milioane lei, plus 126.000 euro. Se poate observa că suma depășește valoarea bunurilor asupra cărora au fost impuse măsuri asiguratorii în dosarele care au ajuns în instanță.

Se mai observă că valoarea prejudiciilor din aceste dosare era mult mai mică între 2019 și 2021. În 2019, vorbim de doar 72 milioane, iar apoi de 215 și 194 de milioane. După anul 2022 asistăm la o dublare a acestei sume, prejudiciile din dosarele clasate pe baza prescripției/decesului suspectului crescând la 431 de milioane, apoi la 397 milioane în 2023. Anul 2022 a fost anul în care CCR și ÎCCJ au venit cu deciziile controversate prin care au redus termenii de prescripție.

Concret, numărul dosarelor clasate pe litera f, art. 16 – prescripție, amnistie sau deces – a fost de 392 anul trecut și de 504 în 2023. În 2019, numărul acestora fusese de 219.

Ce s-a întâmplat în restul dosarelor

Din păcate, întrebarea esențială din spatele acestor cifre – ce anume s-a întâmplat în dosarele clasate cu prejudicii semnificative? – rămâne fără răspuns pe moment. Un astfel de răspuns ar putea veni din partea Ministerului Public în urma unei analize calitative privind clasarea acestor dosare, o analiză care nu există și oricum nu ar fi publică. Vorbim de cauzele clasate pe motiv că „fapta nu există” (litera a), sau „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege” (b) sau că nu existe probe (litera c).

Prejudiciile din aceste dosare arată că, în marea majoritate, nu este vorba de „bătrânele amendate pentru că au vândut pătrunjel”. Așa cum ne-a explicat un avocat, marea majoritate a acestor dosare ajung pe masa procurorilor după ce sunt sesizați de direcția antifraudă din ANAF, adică unde sunt suspiciuni serioase. Acesta subliniază însă că anchetele de evaziune fiscală sunt anchete complexe, unde procurorii trebuie să demonstreze intenție, unde trebuie să audieze martori, etc..

„Mă îndoiesc că vorbim aici de cazuri cu bătrânele amendate pentru vânzarea de pătrunjel. Aici nici nu-ți pierzi timp să calculezi prejudiciu. Antifrauda depistează astfel de cazuri și dispun sesizarea organelor de urmărire penală, în cele mai multe cazuri.

Anchetele de evaziune fiscală sunt anchete complexe, vorbim de cazuri unde inspecția fiscală nu e suficientă – ce să facă dacă tu nu-ți declari venituri? – trebuie să audieze persoane, să verifice circuite financiare, sunt alte instrumente. Sunt dosare complicate și complexe, mai ales cele care au sume mari. Din punctul meu de vedere nu sunt ușor de investigat și implică niște resurse foarte mari”, a declarat un avocat, pentru FANATIK.

La o astfel de problemă pare să facă referire și raportul Ministerului Public care vorbește de „lipsa de specializare în investigarea acestor tipuri de infracțiuni”. Problema resursei umane este subliniată în același raport, care menționează faptul că există parchete ce trebuie să se ocupe de aceste infracțiuni complicate, dar care au doar un post de procuror ocupat prin numire, adică nu un procuror detașat pentru câteva luni pe post. Potrivit documentului citat 15 parchete au funcționat astfel în 2024.

„O unitate de parchet a funcționat pe tot parcursul anului 2024 fără niciun procuror numit, iar alte șapte unități de parchet s-au aflat în această situație în diferite perioade ale anului 2024.

Se remarcă, însă o acutizare a acestei situații la nivelul unor parchete superioare, cu competențe directe în investigarea unor infracțiuni grave (omor, evaziune fiscală, spălare de bani, corupție), în cursul anului 2024 existând unități de parchet de pe lângă tribunale unde gradul de ocupare a schemei de procurori a fost chiar și sub 10%”, se arată în raportul PG.

O altă posibilă explicație stă în textul legii, cât de clar e acesta și câte portițe de scăpare există. Zilele trecute, în contextul dezbaterii publice privind implicare SRI în stoparea evaziunii fiscale, cunoscuta avocată Elenina Nicuț sublinia, într-o postare pe pagina ei de Facebook, că atât Legea 241, cât și Codul de procedură fiscală sau CPP sunt pline de „pârghii până peste cap”.

În final, trebuie precizat că în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală există posibilitatea ca acest dosar să nu ajungă pe masa procurorilor în cazul în care prejudiciul a fost achitat cu tot cu penalități. Până în 2024 suma până la care se putea face acest lucru era de 100.000 lei, însă anul trecut a fost majorată la un milion de euro. Acesta cazuri nu apar în statistica de mai sus (litera g) pentru că aceste cazuri nici nu ajung pe masa procurorilor. „În acest caz, organele competente nu sesizează organele de urmărire penală”, spune textul legii.