Ce înseamnă, de fapt, cuvântul zău. Puțini români cunosc semnificația acestuia

Limba română are expresii și termeni care sunt folosiți de mulți, dar puțini români cunosc semnificația acestora. Ce înseamnă, de fapt, cuvântul zău care se utilizează atât simplu, cât și alături de alte grupuri de vorbe.

Ce înseamnă, de fapt, cuvântul zău

Cuvântul zău este întâlnit la tot pasul, dar ce simbolizează? Răspunsul la această întrebare este oferit de un specialist din domeniu. Din păcate, un număr mic de oameni știe care este, în realitate, însemnătatea acestuia.

Termenul are rolul de a întări o afirmație. De multe ori se folosește pentru a exprima uimirea și sinceritatea. Acesta este un adverb care este utilizat, în general, pentru a exprima adevărul. În plus, este asemănător cu alte expresii din limba română.

Printre cele cu care este similar se numără pe bune, chiar sau jur. Lingviștii susțin că are origini din limba slavonă, fiind considerat un jurământ prescurtat de la „pe zău” sau „zău așa”. În această situație zău vine de la cuvântul slavon zъlo, care înseamnă rău, adică să-mi fie rău dacă nu e adevărat.

Cuvântul zău are rolul de a oferi greutate unei afirmații. Spre exemplu: „Zău că nu știam!”, care arată faptul că persoana respectivă nu cunoștea anumite lucruri. Zău se mai folosește și în ziua de azi, mai ales în zonele rurale. De cele mai multe ori are tentă nostalgică ori ironică.

Zău, cuvânt prezent în operele literare

Zău este cuvântul din limba română care nu lipsește din operele literare. Ion Luca Caragiale, Ion Creangă și Liviu Rebreanu au folosit în romanele interbelice acest termen, în special în dialogurile personajelor, pentru a arăta uimirea sau admirația.

„Este un cuvânt-simbol al unei epoci în care limbajul avea o altă ritmicitate și sinceritatea era transmisă prin formule directe, aproape ritualice”, a declarat prof. dr. Andreea Ionescu, filolog, conform publicației click.ro.

Pe de altă parte, IPS Teodosie susține că este păcat ca oamenii să folosească acest termen. Cuvântul zău are semnificația: pe legea mea, jur că sau fără îndoială, adică nu este bine să îl luăm pe Dumnezeu martor în toate lucrurile mărunte.