China a pus stăpânire pe o insulă ce aparține statului Filipine. Importanța strategică a teritoriului de doar 200 de metri pătrați

Paza de coastă chineză a preluat controlul asupra unei insule în apropierea unui avanpost militar filipinez important din Marea Filipinelor de Vest, potrivit presei de stat de la Beijing, sporind tensiunile teritoriale de lungă durată cu Manila.

China a preluat controlul unei insule Filipineze

Beijingul revendică suveranitatea asupra aproape întregii Mări a Chinei de Sud și a respins afirmațiile concurente ale altor țări din regiune, precum și o hotărâre internațională potrivit căreia poziția sa nu are bază legală.

China și Filipine s-au confruntat luni de zile în apele disputate, iar Manila participă în prezent la exerciții militare comune de amploare cu Statele Unite, pe care Beijingul le-a catalogat drept destabilizatoare.

Paza de coastă chineză a „implementat controlul maritim” asupra recifului Tiexian, cunoscut și sub numele de Sandy Cay, la mijlocul lunii aprilie, a anunțat sâmbătă televiziunea de stat din China, CCTV. Micul banc de nisip, care face parte din Insulele Spratly, se află în apropierea Insulei Thitu, numită și Pag-asa și unde se află o instalație militară filipineză.

CCTV a declarat că paza de coastă a debarcat pe Sandy Cay pentru a „exercita suveranitatea și jurisdicția” asupra recifului, a efectua o „inspecție” și a „colecta dovezi video privind activitățile ilegale ale părții filipineze”.

Radiodifuzorul a publicat o fotografie cu cinci persoane îmbrăcate în negru stând pe reciful nelocuit, în timp ce o barcă gonflabilă de culoare închisă se agita în apa din apropiere.

Tensiuni crescânde în Marea Chinei de Sud

O altă imagine a arătat patru oficiali ai gărzii de coastă pozând cu un steag național pe suprafața albă a recifului, în ceea ce CCTV a descris ca fiind un „jurământ de suveranitate”. De asemenea, grupul „a curățat resturile de sticle de plastic, bețe de lemn și alte resturi și gunoaie de pe recif”, a declarat radiodifuzorul.

Financial Times a scris că un oficial maritim filipinez anonim a declarat că paza de coastă chineză a plecat după ce a desfășurat steagul. Nu pare să existe niciun semn că China ar fi ocupat permanent reciful sau că ar fi construit o structură pe acesta.

În ultimele luni, Beijingul și Manila s-au acuzat reciproc pentru ceea ce descriu drept degradarea ecologică a mai multor forme de relief disputate din Marea Filipinelor de Vest.

Deși este doar un banc de nisip care măsoară puțin mai mult de 200 de metri pătrați, Sandy Cay are o valoare strategică pentru China, deoarece dreptul internațional îi acordă o mare teritorială. Această rază de 12 mile marine se suprapune cu insula Thitu, reciful din Marea Chinei de Sud pe care Filipine îl utilizează pentru a urmări mișcările Chinei în zonă.

Casa Albă a declarat că rapoartele privind confiscarea Sandy Cay de către China sunt „profund îngrijorătoare dacă sunt adevărate”.

„Acțiuni precum acestea amenință stabilitatea regională și încalcă dreptul internațional”, a declarat James Hewitt, purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate. „Ne consultăm îndeaproape cu partenerii noștri și rămânem angajați pentru un Indo-Pacific liber și deschis”.

Declarația oficială de suveranitate a Beijingului asupra Sandy Cay va stârni temeri că Beijingul intenționează să construiască recife și maluri neocupate.

Insula are importanță strategică

Forțele filipineze sunt prezente pe insula Thitu, iar Manila a inaugurat acolo o bază de monitorizare a pazei de coastă în 2023, într-un efort de a contracara ceea ce descrie drept agresiune chineză.

Luni, armatele filipineză și americană au lansat trei săptămâni de exerciții comune anuale denumite „Balikatan”, sau „umăr la umăr”, care vor include pentru prima dată o simulare integrată de apărare antiaeriană și antirachetă.

Generalul-locotenent James Glynn, din corpul pușcașilor marini ai SUA, a declarat la ceremonia de deschidere de la Manila că cele două părți vor „demonstra nu doar voința noastră de a respecta tratatul nostru de apărare reciprocă care există din 1951, ci și capacitatea noastră inegalabilă de a face acest lucru”.

„Nimic nu construiește legături mai rapid decât adversitatea comună”, a spus el, fără a preciza o amenințare comună.