Cozonac pufos, cu nucă sau stafide, după rețeta Sandei Marin. Ingredientul secret care nu lipsește

Sanda Marin, autoarea volumului Carte de bucate, a lăsat moștenire pașii de urmat pentru un cozonac pufos, cu nucă sau stafide. Rețeta conține un ingredient secret care nu trebuie să lipsească pentru un gust desăvârșit.

Cum se face cozonacul pufos după rețeta Sandei Marin

Cozonacul este un preparat culinar care se pregătește de majoritatea gospodinelor din România pentru masa de Paște. Pentru a fi moale și savuros, Sanda Marin a lăsat o rețetă care are în compoziția sa nucă sau stafide.

Produsul inedit care este folosit în acest desert delicios este zahărul tos. Acesta nu lipsește din aluatul care conține câteva ingrediente banale. Printre cele folosite se numără 1 kg de făină, 7 gălbenușuri, 4 albușuri, 300 grame de zahăr și 250 de grame de unt cu 80% grăsime.

De asemenea, produsul mai conține 2 linguri de ulei, 1-2 litri de lapte, 1 lingură de rom, vanilie, 50 g drojdie, 1 linguriţă rasă de sare și 100 – 200 g stafide, în funcție de gustul fiecăruia. Modul de pregătire este ușor de urmat.

În primul rând, se înmoaie drojdia cu puţin lapte călduţ. Sanda Marin recomandă în cărțile sale de bucate ca laptele să nu fie fierbinte pentru că drojdia se opărește şi astfel nu mai creşte aluatul. Peste lapte și drojdie se pune și o bucăţică de zahăr.

În al doilea rând, se opăresc într-o oală mică 3—4 linguri de făină cu puţin lapte clocotit, amestecând continuu ca să nu se formeze cocoloaşe. În clipa în care s-a răcit se amestecă cu drojdia și apoi, se bate bine până când se fac bășici mari.

Următorul pas pentru a avea un cozonac pufos spune să se prepare puțină făină și se acoperă totul cu un șervet sau prosop curat. Se lasă compoziția la loc cald pentru a crește.

Pașii de urmat pentru un cozonac pufos, după rețeta Sandei Marin

Sanda Marin le sfătuiește pe gospodine să frece gălbenușurile întâi cu sare, astfel încât să se închidă la culoare. Apoi, se freacă cu zahărul tos. Gălbenușurile se freacă bine până ce se transformă într-o cremă spumoasă.

Rețeta mai spune că atunci când plămădeala a crescut suficient se toarnă peste restul de făină. Aceasta trebuie să fie neapărat cernută în prealabil. Se amestecă adăugând gălbenuşurile, puţin lapte călduţ si albusurile bătute spumă.

Aluatul se frământă cel puţin o jumătate de oră. Se toarnă uleiul, esența de rom și untul topit. Dacă aluatul este prea tare, se mai adaugă puţin lapte călduţ. La frământat se pun şi stafidele sau nuca, după ce au fost alese, spălate şi şterse cu un şervet.

Se adună aluatul în vas, se acoperă cu un prosop uşor și se lasă la cald. Se mai lasă să crească pentru aproximativ 2-3 ore. În clipa în care a crescut suficient se unge mâna cu unt și se împletește cozonacul pe masa de aluat presărată cu făină. Cozonacul se pune în forme unse cu unt.

Aluatul nu trebuie să ajungă la jumătatea formei. Se mai lasă să crească la cald. Se unge cu ou și se presară deasupra zahăr tos, nuci sau stafide. Cozonacul se pune la copt la foc potrivit și se coace pentru circa o oră. Când e gata, se scoate din forma în care a stat. Se lasă să se răcească.