Cum au fost recompensaţi medaliaţii României după performanţa de la JO Los Angeles: “Premii în bani şi avantaje!” Mesajul lui Ceauşescu

La ediția din 1984 a Jocurilor Olimpice de vară, desfășurată la Los Angeles, România a înregistrat o performanță remarcabilă, clasându-se pe locul al doilea în ierarhia pe națiuni, după Statele Unite. Sportivii români au obținut un total de 53 de medalii: 20 de aur, 16 de argint și 17 de bronz, marcând astfel cea mai valoroasă participare a țării noastre la Jocurile Olimpice.

Cum au fost recompensaţi medaliaţii României după performanţa de la JO Los Angeles: “Premii în bani şi avantaje!”

În cadrul „Oldies but Goldies”, Andrei Vochin a povestit cum medaliații României de la JO Los Angeles din 1984, următoarea ediție a competiției urmând să aibă loc în același oraș, au primit diverse avantaje la revenirea în țară. Sportivii au avut parte de premii în bani, dar și de aprobări mai rapide în cazul achiziționării mașinilor. Pe lângă acest lucru, cei care au fost pe podium au reușit să facă o carieră în antrenorat în urma performanțelor obținute. Regimul comunist, în frunte cu Nicolae Ceaușescu, era extrem de mulțumit de clasarea pe locul 2.

„A fost un mare succes că nu a rămas nimeni important acolo după JO. A fost un mare succes că nu a rămas nimeni. Al doilea succes a fost faptul că s-au obținut atâtea medalii și au fost recompensați pe măsura timpurilor respective.

Nu am auzit povești în care să se spună că nu au primit nimic. Au primit premii în bani, distincții, medalii. Nu știu dacă au primit case sau mașini. Ei mai primeau bani din aprobări, se dădeau fel și fel de aprobări. O mașină nu puteau să ți-o cumperi oricând, trebuia să primești o aprobare sau să stai la rând 6 ani.

Ei primeau aceste aprobări! Tu puteai să ți-o iei acum și după să o vinzi. De regulă, ți-o luai cu 70.000 și o vindeai cu 85.000, așa cum era pe vremea respectivă. Erau anumite avantaje, iar aceste avantaje le puteai avea de două ori pe an.

„A fost un triumf general, al tuturor, inclusiv al regimului”

Salariul pe lună era 2-3.000 de lei. În 1984 începuse să urce salariul. 3.000 de lei era salariul maxim. Tu făceai 30.000 de lei din aprobări, iar aceste aprobări nu erau numai la mașini, atunci apăruse televizoarele color.

Nu erau chestii spectaculoase, erau premii în bani, salarii. Se dădea atunci echivalentul în 10 salarii. Ceaușescu a fost foarte mândru la vederea aia, a avut câte un cuvânt pentru cei mai importanți dintre ei, pe care îi cunoștea și el. Evident că le-a trasat noi sarcini, așa cum s-a întâmplat în 1986, le-a spus că trebuie câștigată finala în 90 de minute, nu la penalty-uri.

Ceva de genul acesta se întâmpla și atunci. A fost un triumf general, al tuturor, inclusiv al regimului. Așa cum s-a întâmplat în cazul Nadiei… Pentru unii a însemnat și o cădere, cei care se lăsau de sport și nu știau ce să facă erau ușor, ușor ambadonați.

Unii și-au construit cariere, au luat-o pe calea antrenoratului. Având deja instinctul de comercianți, pentru că sportivii făceau și comerț, unii au ajuns oameni de afaceri”, a povestit Andrei Vochin.