De unde lua Paul Pescobar racii înainte să își deschidă afacerea de succes: „Mă sunase un ucrainean”. Misiunea kamikaze din Odessa

Paul Pescobar fascinează pe toată lumea cu poveștile sale, unele desprinse din filme, însă patronul Taverna Racilor nu a spus încă totul despre cum a ajuns pe culmile succesului cu afacerea sa.

Paul Pescobar, drumul spre succes. Patronul Taverna Racilor avea comenzi fără să aibă raci

Cine spune că e greu să pleci de la zero atunci când visezi la ceva mare, în vârful topului industriei gastronomice românești, se înșală amarnic dacă află prin ce a trecut Paul Nicolau. De pe maidanul din Onești până la lacurile din Giurgiu și bazarurile de la Odessa, traseul antreprenorial al lui Pescobar seamănă mai degrabă cu o producție cinematografică.

Invitat în podcastul lui Cătălin Măruță, Paul Pescobar a istorisit cum a început, de fapt, să contureze planul afacerii sale, în urmă cu mai bine de 10 ani. Paul Pescobar avea în cap toată strategia de marketing, un site în care anunța că vinde raci, tot planul, dar resurse spre zero.

„Mi-am conturat totul, site-ul să îl fac, 200 de euro, mi-am făcut tot, bă, da de unde banii? Sunasem un prieten care era director de sucursală. I-am zis de ideea mea cu racii, am zis că am nevoie doar de 8.000 de lei, ci doar să plătesc ce am nevoie, să nu mi-i dea toți. Am plătit site-ul, i-am zis să îmi facă o prezentare cu o poză cu o baltă, că am raci de vânzare, că fac, că dreg și vând în toată Europa, că îi vând cu 35 de lei, că n-are cum să fie mai scump.

Bun. Eu mult cu fetele am lucrat. Unei alte prietene i-am zis că îi dau 600 de lei pe lună să le zică că are raci de vânzare. Și acum țin minte că suna la toți, la multe restaurante care încă mai există. Eu mă duceam cu raci cu punga din Obor. Eu mergeam personal cu Opelul meu, cu numere de Bulgaria”, a povestit Paul Pescobar, pe YouTube, în podcastul „Acasă la Măruță”.

Cum a găsit racii în bălțile ”blestemate” de pescari

Paul Nicolau a început să facă ceva bănuți, luând racii din piețe și vânzându-le mai scump la restaurante, dar a apărut ceva neprevăzut. Comenzile au crescut prea mult, dar racii nu îi găsea la orice colț de stradă. Fără nicio experiență în pescuit, fără plasă, fără barcă, fără nimic. Doar o idee și un YouTube la îndemână. Afaceristul a început să caute în engleză: how to catch crayfish (traducere: cum să prinzi raci).

A aflat metoda, apoi a trecut pe română după ce a descoperit că trebuie să ajungă la niște bălți, dar care sunt acelea din țara noastră unde oamenii se plângeau de prezența vietăților? A găsit niște forumuri în care pescarii se plângeau că racii le distrug bălțile. Bingo. Pasul următor? „M-am dus la Giurgiu, aicea. Sun dimineață la o doamnă. I-am zis că reprezint singura companie din România care îi curăță balta de raci și își poate continua activitatea de pescuit sportiv. A crezut că a sunat-o îngerul, că au nenorocit-o racii. N-aveam nicio plasă de prins, n-aveam nimic. Până să prind eu racii… E film rău de tot. Aici plângi. Eu n-aveam bani și vine un tip ucrainean, ăștia știu să prindă raci, mănâncă mulți raci. Eu nu știam cum să prind racii”, a completat Paul Pescobar.

Paul Pescobar, misiune demnă de filme în Odessa: „Pe drum, bombardamente”

Adevărata aventură a început, așadar, în Ucraina. Un ucrainean din Moldova l-a sunat pentru a-i spune de unde putea să achiziționeze plasele speciale pentru prinderea racilor. Trebuia să ajungă taman în Odessa, unde era un mare bazar. Pe drum? Bombardamente. La graniță? Probleme. În vamă? Scandal.

„Mă sună un tip ucrainean, care știa, și mi-a zis unde sunt plase de raci, de vânzare. Sunt dreptunghiulare, ca un acordeon strânse, dar când se deschid, au o mulțime de găuri. Când cad pe fundul lacului, pac, intră racii. Fii atent unde erau plasele: la Odessa, e un bazar mare. Mă împrumut de 1.000 de euro să merg acolo. Mă duc la Galați și acolo sunt tipi cu remorcă, cu mașini, și au zis da, domnule, mergem până acolo, să iau din astea. Pe drum, bombardamente, încă erau vorbe că te oprește pe drum. Eram kamikaze. Aveam racii în baltă, comenzile. Ajungem la kilometrul 7 dimineața. Știi ce înseamnă kilometrul 7 ăla? Nu înțelegeai ce spun ăia, se uitau urât rusnacii, eu zâmbeam. O găsesc pe chinezoaica de la bazar după trei ore, plătesc, schimbasem dolari, mâncasem, pac, ajung acasă. Nu mai știu câte plase am luat. Ajung la vama dintre ucraineni cu Republica Moldova.

„Le-am zis că merg în România, unde am voie să pescuiesc”

Ăla m-a întrebat ce am în spate. Asta mi-a dat factură cu o foaie ruptă în colț, ceva scris în ucraineană. Vameșul vede și se schimbă la fața. Ce au făcut, că am luat niște plase, ce am luat? Racul ăsta, e valoros, dar e cumva interzis, e în cartea roșie. Pușcărie, direct, nici plase, nu aveai voie nimic.

De aia am găsit-o greu, era totul la blat acolo. I-am arătat paginile mele de pe social media, cu racii, cu planurile mele. Mi-a dat amendă. Ajung la moldoveni, ăștia vorbesc română, mă descurc. Și la ei, în cartea roșie. Le-am zis că merg în România, unde am voie să pescuiesc. Le-am zis că românii mei mă lasă să trec, de ce să nu mă lase? Aveam actul ăla, eu n-am făcut nimic, în capul meu. Mi-au zis  românii că îmi confiscă tot”, a povestit, cu lux de amănunte, Paul Pescobar.

Paul Nicolau, abandonat, cu plasele, pe tărâmul nimănui. Cine l-a salvat

Șoferul care era cu el, sătul de câte au pățit pe drum, l-a lăsat singur pe Paul cu plasele între granițe, pe tărâmul nimănui. Minunea s-a întâmplat după ore întregi de rugăciune, căci șoferul s-a întors după ce i se făcuse milă de el. Se schimbase și tura la vamă și așa a reușit să intre cu plasele de prins raci după atâtea obstacole.

„Șoferul care era cu mine, sătul de câte am pățit pe drum, mi-a aruncat sacii cu plase într-o zonă liberă, m-a lăsat acolo, nici în România, nici în Moldova și a plecat. M-am rugat, am plâns, rugăciuni, rugăciuni, două-trei ore. Vine ăla înapoi cu mașina. I-a părut rău. A realizat ce am făcut, ca eram doar un copil, că vreau să muncesc. A venit ăla cu apă, mâncărică, mi-a zis că s-a schimbat și tura și m-a trecut omul vama, om la 40 și ceva de ani”, a mai spus Pescobar.

Ce ocupații au părinții lui Paul Pescobar. Mama, contabilă, tatăl… surpriză!

În spatele haosului aparent, al show-urilor pe care le face pe rețelele de socializare este, însă, un mecanism de business foarte bine pus la punct. Femeia care se ocupă de toate actele firmei sale este chiar mama lui, contabilă de-o viață. Tatăl său, mândru, de asemenea, de ceea ce a reușit să facă, nu are nicio legătură cu zona în care activează. El este ofițer de aviație și om de bibliotecă.

„Tata a făcut școală militară la Mediaș, în cadrul aviației militare, apoi l-au repartizat la Focșani. La Focșani s-au mutat, au stat trei ani acolo, acolo m-am născut eu, deci eu sunt focșănean. Am stat doar un an acolo, deci nu mai țin minte pe nimeni din Focșani. După aia, l-au schimbat la o unitate radio-militară, la Tecuci, la o aruncătură de băț de Focșani. Acolo am stat până la 13 ani. Între a 6-a și a 7-a m-am mutat la Onești. S-a dat o ordonanță dacă vrea tata să se pensioneze și, gata, stop cu mutatul, mergem la Onești. Am vândut un apartament cu două camere, nu o avere, dar nu ne-a lipsit niciodată. Am cochetat cu fotbalul, am căutat să dau o probă, dar la ce era la Dinamo, acolo, cu relații, aveam loc numai la rezerve”, a mai relatat, printre altele, Paul Nicolau.

Dincolo de toate aceste povestiri de-a dreptul savuroase, astăzi, Taverna Racilor are mai multe restaurante în țară, dar și în străinătate. Pe de altă parte, pasionat de mic de fotbal după cum a mai zis și în alte dăți, Pescobar are și o academie de fotbal, deschisă împreună cu Adrian Mutu.