Editorial Cornel Dinu. Ilie Bolojan și Nicușor Dan lovesc numai românii obișnuiți, ferindu-și clasa politică de orice curbă de sacrificiu în folosul țării

Roata morii se-nvârtește, țac, țac, țac, lumea-ntreagă se chinuiește, pac, pac, pac. Și în acest context mondial din ce în ce mai vulnerabil, premierul-satâr Ilie Bolojan, sub oblăduirea președintelui-marionetă Nicușor Dan lovesc cu hotărâre niciodată spre vârful societății noastre prost făcute, ci numai în detrimentul românilor obișnuiți, nu și al clasei politice.

Editorial Cornel Dinu. Ilie Bolojan și Nicușor Dan lovesc numai românii obișnuiți, ferindu-și clasa politică de orice curbă de sacrificiu în folosul țării

Rămân siderat pur și simplu când văd împărțirea sfidătoare a lumii la noi… sau, mai bine zis, și la noi… în suveraniști și globaliști. În toate comentariile din mass-media și nu numai, chiar în toate discuțiile tuturor de la un pahar de vin la… ceartă!

Globaliștii, numiți și neomarxiști, vor să schimbe cu multe ciudățenii lumea, existând, în timp, poate peste un secol, o desființare a granițelor și o conducere totală a unui guvern mondial.

Acum, lumea doar visează la așa ceva. Pentru că suveranismul este o componentă inevitabilă și de necontrazis a identității și demnității cu percepte naționale a oricărui popor.

Editorial Cornel Dinu. Ciocnirile Israel – țările arabe, Rusia – Ucraina, China – Taiwan pot duce la Al Treilea Război Mondial, devastator, dacă nu chiar… final!

Confruntarea între cele două ideologii este din ce în ce mai aspră, chiar contondentă. Se simte zilnic în toată lumea și aduce prejudicii mari civilizației și liniștii umane mondiale (cât mai există din cele două noțiuni…) în care ne place să credem că mai trăim.

Și din această confruntare de imberbi politici și politruci profitori suportăm noi, oamenii simpli, „talpa” societății, atâtea confruntări din păcate nu numai ideatice, ci și armate între state cu ideologii diferite. Afimându-se cu date certe că oricând se poate declanșa Al Treilea Război Mondial. Devastator, dacă nu chiar… final!

Focarele cele mai periculoase le știe tot mapamomdul, între Israel și țările arabe înconjurătoare, între Rusia și fostele ei „colonii” sovietice, de la țările baltice la cotropita deja cu acțiuni armate barbare Ucraina, dar să nu uităm „pohta” din ce în ce mai hulpavă a Chinei pentru occidentalul Taiwan.

Editorial Cornel Dinu. Guvernările ticăloase și dezastruoase ale „învinuiților” Câțu, Orban, Ciolacu, Ciucă, urmași „demni” ai cuplului prezidențial Băsescu – Udrea

Noi avem o dispută mioritică perenă, dureroasă şi parcă fără soluţie. Între o tagmă politică partinică exploatatoare şi o mare masă de loviţi financiar după guvernările Câţu (escroc bancar), Orban (june de șantan), Ciolacu (covrigar de Buzău), Ciucă (al lor, nu al nostru!).

Suntem, financiar, după operele bufe „cântate” fals de acești handicapați politic, într-o profundă comă economică. Bine spunea filozoful german Martin Heidigger pe la mijlocul secolului trecut: „Când fură toți este România”. O exagerare desigur, dar știți proverbul nostru cu fumul și focul… El se referea și atunci la asocierile mafiote în vederea rapturilor financiare fără scrupule ale majorității celor din arcul partinic politic aflat la putere.

Decăderea noastră politică s-a declanșat în urmă cu 11 ani, odată cu venirea la putere a maleficei administrații Băsescu – Udrea. Curbă de sacrificiu pentru tot poporul, niciun privilegiu știrbit pentru haita din fruntea țării. Hămesită indiferent de culoarea politică.

Editorial Cornel Dinu. Dan și Bolojan, epigonii lui Stan și Bran

Dar să revenim la actualitate. Acum, după matrapazlâcuri politruce ținând de alegeri, am ajuns să fin conduși de cuplul Nicușor Dan, ca președinte și Ilie Bolojan, ca prim-ministru.

…Despre care am citit o afirmație inspirată că ar avea multe asemănări cu celebrul cuplu comic Stan și Bran, marii comedianți (nu clovni!) ai primei jumătăți a secolului trecut. Pe numele lor „din buletin” Stan Laurel (Stan rimează cu Dan) și Oliver Hardy (Bran rimează cu Bolojan… și bolovan!).

Iar eu și cei de vârsta mea care au fost delectați de filmele pline de gaguri ale lui Stan Și Bran, suntem șocați de asemănare. Rictusurile și gafele de gesturi și simțiri, dificultățile de exprimare/comunicare ale lui Stan de atunci, multe regăsite la Stan al nostru… pardon, Stan de acum.

Și închistarea prețioasă, fără zâmbet a lui Bran Bolojan. Aleși… pardon, numiți la noi, cei doi contează decisv în gafele și rateurile politice cu care ne „delectează” amar. Sfidătoare ale evidențelor de bun simț știute, trăite zi de zi de toți românii, total neinspirate și eficiente pentru a scoate țara din criză.

Editorial Cornel Dinu. Replica genială a lui Mircea Crișan în fața comisie de cenzură teatrală

Primul-ministru Ilie Bolova… Bolojan lasă impresia că strivește totul prin deciziile asumate, de a tăia aiurea din toate domeniile… amărâților, nu din privilegiile privilegiaților. Taie în carne vie talpa țării, dar nu se atinge de salariile nesimțite ale trepădușilor din CA ale regiilor de stat, de pensiile nesimțite din rușinea României – justiția, de datoriile imense ale atâtor și atâtor instituții de stat, păsuite până la prescriere. Calcă în picioare pe românii de rând protejându-și clasa ticăloasă politică. Taie numai ce nu-l atinge pe el și șleahta din jurul său.

…Amintindu-mi că, prin anii ’50-’60 ai ecolului trecut, marele comediant Mircea Crișan a făcut o nefăcută într-un moment delicat… Nu că n-ar fi făcut multe nefăcute, mai ales după ce a „zbughit-o” în Israel..

Mircea Crișan avea o vizionare la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, în fața unei comisii dure de tovarăși și tovarășe cu înaltă ideologie socialistă (nu mai faceți confuzia dintre socialism și comunism, România nu a fost niciodată comunistă, n-a ajuns acolo), care păzeau pe spectatori de orice deviație de la ideologia de partid și de stat. Da, puteți să-i spuneți comisie de cenzură.

Ei bine, Mircea Crișan avea un monolog în care era un înger ce cobora pe un leagăn, un scripete, din înaltul scenei, îmbrăcat într-un… șpilhozen cu breteluțe. Și, la un moment dat, în plină „aterizare” pe scenă, serioasa comisie, așezată în primul rând, a început să râdă înainte ca „îngerul” să glăsuiască.

Ce se întâmplase: lui Mircea Crișan, care depășea cu încredere suta de kilograme, deci vă închipuiți cum arăta în șpilhozen, îi ieșise la vedere un, pardon, scuzați… testicul!

Realizând „la moment” situația jenantă, imensul (și la propriu, și la figurat) actor a reacționat rapid: i-a dat câteva bobârnace „intrusului” ieșit „în lume”, apostrofându-l: „Bine, mă, tocmai acum te-agăsit și tu să ieși la vedere?! În fața tovarășilor care știi că taie tot?!”. Firesc, râsul declanșat astfel a salvat momentul și monologul a trecut examenul comisiei de cenzură.

Editorial Cornel Dinu. Bolovanul prăvălit asupra românilor simpli, zdrobiți de curba de sacrificiu impusă, de sorginte băsească

Ilie Bolojan taie și el, aiurea, de pretutindeni, dar în totalitate de la amărâți. Zău că l-aș agăța pe scripetele de la Teatrul „Constantin Tănase”, dar, la încruntarea cu care ne tratează, n-are ce să… iasă din el!

Biata nație, pe ce mâini a încăput iarăși să-i joace destinul la ruleta măsluită a guvernării partinice „noi, prin noi, numai cu noi și pentru noi”.

Mare pacoste pe capul nostru. Să nu știm să folosim real, în favoarea noastră, relațiile cu Franța de pe timpurile lui Napoleon al III-lea, generalul Berthelot și marele președinte Charles de Gaulle. Și să ne încurcăm cu acest picol(o) epigon Emmanuel Macron globalistul…

Și să fie condusă atât de încercata Românie prea des sub papuc străin, acum printr-un mucușor cu mari probleme de exprimare și-un bolovan prăvălit asupra românilor simpli, zdrobiți de curba de sacrificiu impusă, de sorginte băsească.