Instituțiile din subordinea lui Ilie Bolojan, date în judecată pentru că refuză să deconteze cheltuielile pentru o deplasare în străinătate. Ce sume sunt solicitate

Cancelaria prim-ministrului și Secretariatul General al Guvernului sunt două structuri în aparatul de lucru al Guvernului României. Prima monitorizează și evaluează gradul de implementare a politicilor publice în raport cu programul de guvernare și prioritățile prim-ministrului Ilie Bolojan. Prin urmare, solicită informări, informații, documente, rapoarte ministerelor/companiilor de stat/agențiilor și oricăror entități guvernamentale. Cancelaria mai elaborează studii de oportunitate și recomandări privind politicile guvernamentale și analizează dinamica instituțională și coerența actului de guvernare și prezintă informări periodice prim-ministrului.

Reclamanții au cheltuit 25.000 euro în deplasarea din Elveția

Cea de a doua structură asigură derularea operațiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității Guvernului, precum și reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești. Secretariatul General al Guvernului reprezintă instituția în relațiile cu ministerele și cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții și autorități publice, precum și cu persoanele fizice si juridice. Cele două instituții au fost date în judecată de opt persoane fizice care au participat, ca parteneri și delegați din partea Ministerului Muncii, la Conferința Internațională a Muncii care a avut loc la Geneva (Elveția) în perioada 30 mai-10 iunie 2022.

Dosarul a fost înregistrat pe 3 februarie 2025 la Judecătoria Sectorului 1, conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată. Delegația a fost alcătuită din delegați și consilieri tehnici, câte un membru titular pentru sindicate și un membru titular pentru patronate, fiecare membru titular putând fi însoțit de maximum 2 consilieri pentru fiecare dintre subiectele tehnice cuprinse în agenda conferinței și pentru dezbaterile asupra normelor. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în calitate de membri din delegația lucrătorilor și delegația angajatorilor, obligarea SGG și Cancelariei prim-ministrului la decontarea cheltuielilor efectuate cu deplasarea și participarea la Conferinței Internaționale a Muncii (OIM), în concret, a cheltuielilor efectuate cu transportul (cu autoturismul sau avionul), a taxelor de drum, a indemnizației de deplasare (diurnă) și indemnizației de cazare. Pentru fiecare reclamant în parte, sumele solicitate variază între 2.820 euro și 3.185 euro, totalul fiind de 24.545,75 euro.

Reclamanții au arătat că deplasare lor s-a circumscris indemnizației de deplasare de categoria I, iar sumele cheltuite de ei s-au încadrat în anexa la H.G. nr. 519/1995 pentru străinătate (diurnă zilnică de 38 euro și indemnizație de cazare de 150 euro/zi). De asemenea, reclamanții au invocat drepturile și obligațiile personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, actualizată, „Personalului trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri i se acordă: A. În străinătate, o indemnizație zilnică în valută primită pe perioada delegării și detașării în străinătate, denumită în continuare indemnizație de deplasare, compusă din: a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea; b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizație de cazare, în limita căreia personalul trebuie să își acopere cheltuielile de cazare. Prin cheltuieli de cazare se înțelege, pe lângă tarifele sau chiria plătite, și eventualele taxe obligatorii pe plan local, precum și costul micului dejun, atunci când acesta este inclus în tarif.”

De asemenea, conform art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 518/1995 „Personalul trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri are dreptul să călătorească cu avionul sau cu trenul. De asemenea, personalul poate să călătorească și cu mijloace auto în situația în care cheltuielile totale ce trebuie suportate de către ministere și celelalte unități trimițătoare sunt inferioare tarifelor practicate în cazul călătoriei cu avionul.”. Prin urmare, prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat, în concret, obligarea pârâtelor la decontarea sumelor recunoscute prin H.G. nr. 518/1995, având în vedere Memorandumul adoptat de Guvernul României și avizat de Secretariatul General al Guvernului, prin care acestora le-a fost aprobată participarea la Conferința Internațională a Muncii, în calitate de membri din delegația lucrătorilor și delegația angajatorilor.

Raportul juridic din dosar este unul specific dreptului administrativ

Referitor la memorandumul din 19.05.2022 adoptat Guvernului României și avizat de Secretariatul General al Guvernului, instanța a apreciat că acesta are natura juridică a unui act administrativ individual, prin care reclamaților le-a fost aprobată, în concret, participarea la Conferința Internațională a Muncii, ediția a 110-a, şi prin care, de asemenea, acestora li s-a recunoscut dreptul de a le fi decontate cheltuielile aferente deplasării (transport, diurnă şi cazare), „conform reglementărilor în vigoare”. De asemenea, prin Memorandumul adoptat, a fost stabilită perioada în care se va desfășura misiunea, a fost prezentată agenda conferinței şi ordinea de zi, precum şi alte aspecte organizatorice. Astfel, actul administrativ individual (Memorandumul) a fost emis de o autoritate publică (Guvernul României) în vederea punerii în aplicare a H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

În lipsa emiterii unui act administrativ individual în cuprinsul căruia să fie individualizate persoanele care participă la misiunea cu caracter temporar în străinătate, precum şi perioada deplasării şi alte condiții de participare, actul normativ reprezentat de H.G. nr. 518/1995 nu ar putea, în concret, fi aplicat. De altfel, din art. 2 şi 3 din H.G. nr. 518/1995 reiese faptul că unitatea trimițătoare a personalului în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar va lua, printre altele, măsuri pentru stabilirea numărului de persoane și duratei de deplasare și pentru selecționarea și pregătirea personalului ținând seama de specificul activității pentru care are loc deplasarea. Totodată, unitatea trimițătoare va aproba deplasarea delegaților în străinătate.

Instanța a menționat că cererea reclamanților privește un eventual refuz nejustificat din partea pârâtelor Cancelaria Primului – ministru, structură cu personalitate juridică din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în subordinea prim-ministrului, și Secretariatul General al Guvernului, instituție publică cu personalitate juridică în subordinea prim-ministrului, având rolul de a asigura reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești, de a le acorda reclamanților drepturile ce decurg din H.G. nr. 518/1995 și care le-au fost recunoscute prin memorandul din 19.05.2022. Astfel, având în vedere că drepturile pe care reclamanții le invocă derivă din acte administrative – normative (H.G. nr. 518/1995) și individuale (Memorandumul), emise de o autoritate publică centrală (Guvernul României), instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății este unul specific dreptului administrativ. Instanţa a mai reținut că memorandul nu are natura juridică a unui contract de mandat în sensul art. 2009 Cod civil, potrivit căruia, mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.

Reclamanții nu au renunțat la proces, iar dosarul este pe rol la Tribunalul București

Astfel, reprezentarea despre care fac vorbire reclamanții nu a presupus încheierea unor acte juridice în numele Guvernului României, neexistând raporturi contractuale de drept privat stabilite între reclamanți și pârâți (contract de mandat), ci participarea la o conferință, conform agendei comunicate, participare care a presupus o aprobare din partea unității trimițătoare. Între reclamanții şi pârâtele din prezenta cauză nu există raporturi juridice contractuale sau de muncă. Prin urmare, întrucât pretențiile reclamanților derivă din acte administrative H.G. nr. 518/1995 și Memorandul nr. 513724/19.05.2022, instanța a reținut că valorificarea acestora poate fi făcută exclusiv pe calea procedurii de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ, conform dispozițiilor speciale ale Legii nr. 554/2004, iar nu pe calea procedurii de drept comun întemeiată pe răspunderea civilă delictuală ori pe răspunderea civilă contractuală.

În dosar s-a specificat că, în speța dedusă judecății, ceea ce urmăresc reclamanții este executarea unor acte administrative, în concret, recunoașterea şi punerea în executare de către pârâte a drepturilor ce decurg din H.G. nr. 518/1995 și care le-au fost recunoscute, în concret, prin Memorandul nr. 513724/19.05.2022. Astfel, ce se invocă este refuzul nejustificat al pârâtelor de a executa un act administrativ individual prin care reclamanților le-au fost recunoscute niște drepturi. Prin urmare, nu se urmărește repararea unui alt prejudiciu decât cel care rezultă din tocmai neexecutarea actului administrativ, pentru a fi sub incidența ultimei teze din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 („repararea pagubei ce i-a fost cauzată”), caz în care, într-adevăr, pentru a fi aplicabilă procedura contenciosului administrativ, acțiunea în despăgubiri ar trebui să fie subsidiară unei acțiuni în contencios, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

Instanța a arătat că situația este similară celei în care se emite un certificat de handicap (act administrativ individual), prin care persoanei în cauză i se recunosc anumite drepturi specifice în virtutea legii, iar autoritatea emitentă nu achită drepturile recunoscute (indemnizația de handicap) prin actele administrative emise. În această materie, jurisprudența instanțelor este constantă în sensul că litigiul (în cadrul căreia persoanele în drept solicită plata indemnizației de handicap) este unul specific contenciosului administrativ. Astfel, instanța a specificat că va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, și va respinge cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă. Această decizie a fost luată de Judecătoria Sectorului 1 pe 20 iunie 2025. Reclamanții nu au renunțat și au dat în judecată SGG și Cancelaria Prim-ministrului la o altă instanță, Tribunalul București, dosarul fiind înregistrat pe 19 noiembrie 2025, fără a se fi stabilit primul termen.