Ioana Ginghină povestește cum a fost hărțuită: „Te simți umilită chiar dacă pare un compliment”. Ce a îngrozit-o în cazul morții Teodorei Marcu

Ioana Ginghină este îngrozită de valul de violențe asupra femeilor, un fenomen al abuzului și hărțuirii care parcă a bubuit de nicăieri, când, în realitate, cele mai multe victime au suferit și suferă în continuare în tăcere.

Ioana Ginghină, implicată în lupta împotriva violenței domestice. Strigătul actriței

Actrița a devenit extrem de vocală și se implică în încercarea de a schimba ceva în societate cu privire la felul în care este văzută tema violenței domestice, și nu numai. Artista a fost prezentă în stradă la protestul organizat după moartea Teodorei Marcu, în care mai multe ONG-uri și persoane publice au cerut să se facă dreptate pentru victime.

Ioana Ginghină a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK, în care a vorbit inclusiv despre propriile sale experiențe. Vedeta a recunoscut că atunci când a fost mai tânără, când a ajuns în București de la Târgu Mureș și a mers la mai multe castinguri pentru diferite roluri, a fost ținta misoginismului și a hărțuirii.

„E nevoie de educație pentru a înțelege ce înseamnă o relație sănătoasă”

FANATIK: Consideri că violența domestică este suficient discutată în România? De ce crezi că acest subiect rămâne, de multe ori, ascuns sub preș?

Ioana Ginghină: Violența domestică nu e destul de discutată în România, din păcate, cum nu sunt multe lucruri dezbătute de când sunt copiii mici, băieții și fetele, nu contează sexul. Ar trebui discutat în casă despre ce înseamnă prietenie, ce înseamnă să fii iubit, soț, soție, ce înseamnă să nu lași pe cineva să îți încalce regulile și să te respecte.

Sunt lucruri care nu se discută destul, rămân niște subiecte tabu, apoi când ne facem mari ne trezim că, uite, avem inclusiv fete de 11 ani în anumite centre, am aflat în această perioadă mai conectată cu femeile care trec prin tot soiul de probleme, care erau cu copii, violate, uneori chiar de cineva din familie, unchi, te miri cine, nici nu poți să te gândești ce fel de relații se găsesc acolo. Poate ar trebui și în școli să fie făcută o astfel de educație. Lumea îi spune sexuală și îi este frică, nici nu prea înțeleg de ce. E nevoie de educație pentru a înțelege ce înseamnă o relație sănătoasă.

Ioana Ginghină, tratată urât pentru că e femeie: „Hai să zicem că pe stradă am fost mai dură, dar dacă era vorba de o persoană de la casting, vreun regizor sau cineva de care aveam după nevoie, probabil că am râs ca proasta”

Ai trecut vreodată printr-o experiență în care ai fost tratată urât, abuziv sau lipsită de respect doar pentru că ești femeie? Cum ai reacționat? Cum se depășește un astfel de moment?

Am trecut de foarte multe ori prin momente în care m-am simțit tratată urât și cu lipsă de respect, n-aș zice că a fost ceva abuziv, mai mult spre hărțuială, de-a lungul timpului. Eu am venit în 1996 în București, o tânără fată de 18 ani și m-am trezit în tot soiul de ipostaze, nu știu dacă neapărat în facultate, dar de câte ori mă duceam la castinguri, de câte ori mergeam oriunde, pe stradă. Am avut tot felul de experiențe. Cum am reacționat? Am reacționat cum reacționez de obicei. Hai să zicem că pe stradă am fost mai dură, dar dacă era vorba de o persoană de la casting, vreun regizor sau cineva de care aveam după nevoie, probabil că am râs ca proasta și nu mă feresc să spun asta din cauza faptului că îmi era frică să nu iau castingul dacă spun ceva.

Acum aș face, dar în momentul ăla nu am făcut așa. Am avut noroc la viața mea că n-a fost mai mult decât diverse avansuri, poate să zic de multe ori nu numai verbale, dar nu așa încât să mă sperie și să rămân cu vreo traumă.

„Agresivitatea și abuzul sunt la alte cote”

În perioada asta, agresivitatea și abuzul sunt la alte cote. Există persoane care își filmează prietenele, iubitele fără voia lor, cliente de la epilat, diverse persoane cu telefonul pe scări ca să le filmeze în zone mai mult sau mai puțin intime și le pun pe TikTok în anumite grupuri. Asta mi se pare că e și mai grav, că noi, practic, trăim atunci când suntem abuzate printr-o umilință.

Te simți umilită când îți spune cineva ceva, chiar dacă pare un compliment, când îți zice ”Bună, frumoaso”, dar tu de fapt te simți ca naiba. Când te mai pun și pe internet, umilința e maximă. Pot fi fete care pot ajunge la un gest extrem dacă sunt făcute de râs la școală, la liceu, se poate ajunge la gesturi extreme.

Vedeta are prietene care au suferit cumplit: „Persoanele pe care eu le-am sfătuit să plece au plecat până la urmă, dar nu după prima bătaie”

Ai avut în cercul tău de prietene sau cunoștințe femei care au trecut prin episoade de violență domestică? Cum ai reacționat când ai aflat?

Da, am prietene care au trecut prin violență și abuz. Am reacționat de fiecare dată destul de dur, în sensul că nu s-a mai pus problema să se întoarcă în astfel de relații. În astfel de relații te întorci doar dacă nu există o perioadă în care faci terapie, și terapie de cuplu, dar și bărbatul să facă terapie. Chiar și atunci, trebuie să fii sigură că nu se mai întâmplă. Eu nu aș putea trece peste așa ceva. Însă persoanele pe care eu le-am sfătuit să plece au plecat până la urmă, dar nu după prima bătaie.

Au suferit și copiii, toată lumea. A fost întotdeauna un final nefericit. Poate și acum persoanele respective suferă din cauza asta, pentru că nu mai pot să aibă încredere, nu mai pot avea o relație intimă cu niciun bărbat, traumele sunt destul de mari. Încrederea femeilor că un bărbat ar putea să fie altfel nu mai există. Și copiii, din păcate, dacă nu fac terapie ajung să își aleagă parteneri ori ca tatăl și să fie și ei abuzivi.

Ce vrea Ioana Ginghină să se schimbe din punct de vedere legislativ. A luat legătura cu două avocate

Cum crezi că putem încuraja femeile care sunt victime ale abuzului să iasă din acele relații toxice și să ceară ajutor?

M-am uitat alături de două prietene avocate pe legea abuzului, pe legea hărțuirii în general, pe legea care vorbește și despre drepturile bolnavilor psihici, pentru că ele se îmbină cumva. Ce s-a întâmplat în cazul Teodorei, de pildă, criminalul dacă ar fi avut expertiză psihologică, psihică poate s-ar fi încadrat la un bolnav periculos și n-ar mai fi fost pe străzi. Am stat zilele astea, cum spuneam, și m-am uitat peste lege, eu ca actriță n-am înțeles mare lucru, dar ele mi-au spus ca avocate ce s-ar putea face și ce amendamente s-ar putea depune.

Chiar am făcut o listă și vreau să merg mai departe ca să facem ceva concret, că așa vorbim în interviuri, vorbim pe la televizor, pe Instagram, dar dacă nu mergem mai departe și trecem la fapte nu o să ajungem niciodată la un rezultat bun, doar că avem experiență în a vedea ce nu merge bine în țara asta.

„Femeile stau și înghit aceste abuzuri pentru că nu au unde să plece”

Bineînțeles, ar trebui să existe și centre de ajutor al mamelor, pentru că majoritatea din victimele care trec printr-un abuz nu pot să plece pentru că nu au un venit și atunci se gândesc că trebuie să rămână în relație, căci nu pot pleca din casă cu un copil. Am înțeles că și în cazul de la Brașov, care a fost mediatizat, este aceeași problemă.

Femeile stau și înghit aceste abuzuri pentru că nu au unde să plece. Dacă ar exista niște centre și apoi să le reintroducă în societate, să li se găsească o slujbă, să fie ajutate, cred că lucrurile ar sta altfel. Legea trebuie să fie mult mai dură cu abuzatorul. Nu trebuie să se ajungă la bătaie. În momentul ăsta legea spune că dacă soțul doar amenință și nu ți-a dat una nu se poate face nimic.

Ioana a ieșit din bulă datorită alegerilor prezidențiale: „Nu era realitatea și nu mai vreau să mă prefac că a fost doar un coșmar și să mă culc la loc”

Ce crezi că ar trebui să facă autoritățile și societatea civilă, concret, pentru a reduce violența domestică și a proteja victimele?

Ioana Ginghină: Societatea civilă mi se pare puțin cam bolnavă, zic puțin ca să fiu diplomată. Ce am putut să vedem datorită acestor alegeri și spun datorită, pentru că era un semnal de alarmă și m-am și trezit, pentru că dormeam pe o pernă foarte pufoasă, pe un norișor. Eram într-o bulă care nu era realitatea și nu mai vreau să mă prefac că a fost doar un coșmar și să mă culc la loc. Din păcate, societatea e împărțită. Sunt oameni care își doresc schimbare, sunt empatici și sunt oameni care văd victima și îi mai dau și ei o bâtă. Am văzut asta din comentariile pe care le-am și publicat unele dintre ele, când a fost împușcată Teodora.

Să știi că o mamă, o tânără de 23 de ani, gravidă, e împușcată în plină stradă, ținându-și celălalt copil în brațe, să spui că am mai scăpat de încă o prostituată mi se pare că e clar că ni suntem pe drumul cel bun. Autoritățile trebuie să schimbe legile. Uniunea Europeană nu mai are de mult legile pe care le avem noi și am înțeles că și noi avem obligativitatea ca până în 2027 trebuie să adaptăm legile la directivele europene. În primul rând, trebuie făcut ca poliția să poată interveni. În momentul acesta, dacă există o ceartă conjugală, poliția intervine greu. Ar trebui să aibă posibilitatea să intervină, în așa fel încât soțul respectiv să părăsească domiciliul. Nu se poate să constați că e totul bine și să pleci, să-l lași pe ăla s-o omoare pe femeie, săraca.

Ce a șocat-o cel mai tare pe actriță la cazul morții Teodorei Marcu: „Nu cred că se putea face ceva să fie salvată”

Trebuie să se asigure că unul dintre ei pleacă. Odată făcută o astfel de sesizare, trebuie urmărit cazul, nu abandonat, chiar dacă nu s-a mai făcut o altă sesizare după un episod de violență sau amenințare. Eu aș crea un departament diferit în cadrul poliției pentru violențele de gen, să nu fie amestecate printre alte cazuri. Lucrurile astea trebuie să se urgenteze. Dacă s-a întâmplat o crimă, undeva, într-un oraș, victima a murit, da? Nu mi se pare normal să te ocupi de cazul ăsta înaintea cazului unei mame care e acasă, bătută de soț, și riscă să ajungă și ea în mormânt.

Ce te-a socat cel mai tare la cazul Teodorei?

Ioana Ginghină: Cel mai mult m-au șocat comentariile după ce s-a anunțat crima și de la femei, și de la bărbați. M-au șocat și comentariile când a murit și Rareș, băiatul cu supradoza, total lipsite de empatie. Se dădea, bineînțeles, în părinți. Eu nu zic că nu sunt de vină și părinții, dar nu poți să dai vina doar pe părinți și pe societate nu. Din punctul meu de vedere, nu cred că se putea face ceva ca Teodora să fie salvată. E clar că omul acela și-a pus clar în cap s-o omoare, că o omora în Cosmopolis sau în altă parte, a fost o crimă cu premeditare. Acest om nu era sănătos la cap. Atunci când s-au făcut sesizările împotriva lui, trebuia să primească și un diagnostic medical.