Maryia Skrobic a ales naţionala României şi abia aşteaptă debutul la Campionatul Mondial: „Mi se face pielea de găină!”. Ce vis are sub tricolor: „O să dau tot”. Interviu exclusiv

Naţionala României se pregăteşte de Campionatul Mondial de handbal feminin care se dispută în Germania şi Ţările de jos între 26 noiembrie şi 14 decembrie. „Tricolorele” sunt în grupă cu Croaţia, Japonia şi Danemarca, în grupa care se va juca la Rotterdam.

Maryia Skrobic, interviu amplu pentru FANATIK

Maryia Kanaval Skrobic a fost naturalizată în acest an la echipa naţională. Sportiva originară din Belarus joacă de cinci ani în România, în 2020 venind la Dunărea Brăila. În vară a făcut pasul la Rapid, acolo unde a devenit jucătoare de bază.

Într-un interviu acordat pentru FANATIK, Marya Skrobic a vorbit despre trecerea de la Dunărea Brăila la Rapid, despre obiectivele pe care şi le-a fixat, dar şi despre echipa naţională şi şansa de a juca la Campionatul Mondial sub tricolor:

În primul rând, a fost un pas mare pentru tine să vii la Rapid în vară? Cum a fost schimbarea?

– Bineînţeles, a fost greu să plec de la Brăila. Am fost acolo timp de cinci ani. A fost o decizie dificilă. Am fost ca o familie acolo, fanii m-au iubit. Preşedintele este unul foarte bun, clubul este într-o continuă creştere, deci mi-a fost greu să plec. Dar, în acelaşi timp este un pas bun pentru mine. A trebuit să schimb ceva după 5 ani, să îmi continui creşterea. A fost primul meu club după ce am plecat din Belarus, în urmă cu cinci ani. Eram o puştoaică dornică să înveţe, am luat cei mai bun de la fiecare antrenor care m-au făcut să fiu jucătoarea de azi.

Este dificilă adaptarea la Bucureşti?

– Eu zic că m-am adaptat foarte repede aici. Sunt de cinci ani în România… Da, când am venit prima dată în Brăila mi-a fost greu. Ţară nouă, colege noi… Dar acum am cinci ani aici, le ştiam pe fete, sunt o persoană deschisă şi mă adaptez repede.

Startul de sezon nu a fost prea bun pentru Rapid. Cum simţi? 

– Am venit multe jucătoare în această vară la Rapid. A fost foarte dificil să ne simţim una pe cealaltă. Nu era, de exemplu, cum eram cu Kiki Liscevic la Brăila, când ştiam deja ce vrea să facă. Asta a fost un pic dificil, dar pas cu pas ne omogenizăm.

Convocată la naţionala României pentru Campionatul Mondial: „Mi se face pielea de găină când mă gândesc”

Eşti de cinci ani în România. Ce îţi place la ţara noastră?

– Îmi place nivelul handbalului de aici. Campionatul este foarte puternic, devine din ce în ce mai puternic. Poţi să creşti ca jucător, chiar dacă eu nu mai sunt aşa de tânără. Dar iau ce e mai bun şi de la celelalte jucătoare.

Ai jucat în naţionala Belarusului. Ce te-a determinat să schimbi şi să joci în naţionala României?

– Este un pas mare înainte. Sunt foarte mândră şi mulţumesc echipei naţionale a României pentru invitaţie.

Te simţi puţin româncă după aceşti ani petrecuţi aici?

– Da, normal. Ştiu, încă mă chinui să învăţ limba, dar fac progrese şi la acest capitol. Simt că este ceva foarte bun şi m-am simţit bine în echipa naţională.

Eşti în lotul pentru Campionatul Mondial. Ce înseamnă să joci la Campionatul Mondial?

– Pentru o jucătoare care nu a jucat în competiţii internaţionale, mi se face pielea de găină când mă gândesc la Mondial. Este un feeling extraordinar să fiu acolo, mai ales că nu am avut şansa cu naţionala Belarusului să fiu acolo. Am fost doar la tineret la turnee finale. Dar e un alt feeling când joci cu cele mai bune din lume. Când jucam împotriva Norvegiei a fost diferit.

În vară a făcut pasul de la Brăila la Bucureşti: „E mai grea adaptarea cu traficul”

Cum ai simţit atmosfera de la Craiova în meciul România – Polonia?

– Super. Nu mi-a venit să cred. Au venit atât de mulţi oameni să ne susţină, a fost super.

E un pas mare de la Brăila la Bucureşti?

– Da, Bucureştiul e Bucureşti. E un pic mai grea adaptarea cu traficul, dar aici sunt atât de multe lucruri de făcut. În Brăila am găsit foarte multe lucruri bune pentru mine. Echipa a fost super, atmosfera la fel. Preşedintele ne-a pus la dispoziţie toate condiţiile. Da, dar Bucureştiul are un mare plus că aici există aeroport (râde).

Ce îţi place şi ce nu îţi place la Bucureşti?

– E un mare avantaj aeroportul. Dacă vreau să călătoresc, e foarte aproape. Apoi, în Bucureşti dacă ieşi la o cafea nu prea te ştie lumea. În Brăila toată lumea ştia că eşti jucătoare de handbal pentru că oraşul e foarte mic. Sau când eram cu maşina. „Oaaa, Maşa!”, te strigă oamenii. După cinci ani petrecuţi acolo, toată lumea te ştie.

Ce faci în timpul liber?

– Când soţul meu este aici facem tot felul de activităţi. Mergem la cafea, la biliard, avem multe activităţi împreună. Când sunt singură, mai ies cu fetele. Dar nu avem atât de mult timp liber. Acum, cu echipa naţională, trebuie să fim concentrate, la fel şi când ne întoarcem la cluburi, să revenim la rutina obişnuită.

Ce vis are alături de echipa naţională: „Voi da tot”

Cum vezi handbalul românesc în raport cu alte ţări?

– Este cel mai puternic campionat din Europa. Toate cluburile din prima ligă sunt foarte dificile. Poţi să pierzi cu echipa de pe ultimul loc dacă nu eşti concentrat. Este foarte interesant, cu multe surprize.

Cu Rapid ce obiectiv îţi propui?

– Chiar dacă nu am început foarte bine, sper că vom prinde top 5. Iar în European League îmi doresc foarte mult să ne calificăm în Final Four. Cu Brăila am fost acolo şi a fost „forţă”. Dar simt o neîmplinire acolo (n.r. Brăila a încheiat pe locul 4 în Final Four European League).

Ce vis ai cu naţionala României?

– Pentru echipa naţioală îmi doresc să merg la Mondial şi o să dau tot să ne calificăm în runda principală. O să dau totul. Iar cu Rapid vreau să încheiem cât mai sus în clasament şi să câştigăm European League. Este ţelul meu.

• 28 de ani are Maria Skrobic
• 2020 e anul în care sportiva a ajuns în România