Planul secret al Germaniei pentru un război cu Rusia. România, pe lista coridoarelor strategice prin care ar trece trupele NATO

În urmă cu doi ani și jumătate, un grup de 12 ofițeri de rang înalt din armata germană se reuneau într-un complex militar din Berlin pentru a concepe un plan secret de război contra Rusiei. În perioada de după invadarea Ucrainei, Europa a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare militară de după Al Doilea Război Mondial, dar rezultatul unui conflict armat nu depinde doar de numărul de soldaţi şi de arme de pe câmpul de luptă, după cum reiese din schiţele consultate de The Wall Street Journal.

Rutele NATO: România pe lista coridoarelor strategice

Documentul clasificat are 1.200 de pagini şi detaliază modul în care 800.000 de soldaţi germani şi aliaţi vor fi transportaţi către est, spre linia frontului. Planul cartografiază porturile, râurile, căile ferate și drumurile pe care le-ar parcurge soldaţii și cum ar fi aprovizionați și protejați pe parcurs. „Uitați-vă pe hartă!”, îndeamnă Tim Stuchtey, șeful Institutului Brandenburg pentru Societate și Securitate. „Având în vedere că Alpii formează o barieră naturală, trupele NATO ar trebui să traverseze Germania în caz de conflict cu Rusia, indiferent de unde ar putea începe acesta, spune el”. Una dintre rute traversează Austria şi Ungaria şi are punct terminus în România, iar altele urcă în nord până spre Estonia sau coboară spre Mediterana, în sudul Italiei.

Oficialii germani spun că se așteaptă ca Rusia să fie pregătită și dispusă să atace NATO în 2029. Însă o serie de incidente de spionaj, atacuri de sabotaj și intruziuni în spațiul aerian al Europei, multe dintre ele atribuite Moscovei de către serviciile de informații occidentale, sugerează că aceasta s-ar putea pregăti să atace mai devreme, este de părere Bertrand Benoit, autorul articolului din The Wall Street Journal. Analiștii mai cred, de asemenea, că un posibil armistițiu în Ucraina, pentru care SUA insistă să fie încheiat în această săptămână, ar putea elibera timp și resurse pentru ca Rusia să pregătească o acțiune împotriva membrilor NATO din Europa.

„Scopul acestui plan este de a preveni războiul, arătându-le clar dușmanilor noștri că, dacă ne atacă, nu vor avea succes”, susţine unul dintre ofițerii implicaţi în întocmirea planului.

Tabără de campanie NATO, pentru sute de militari şi vehicule, construită în doar 14 zile

În teren, amploarea pregătirilor militare a fost demonstrată în această toamnă, undeva în zona rurală est-germană. Acolo, Rheinmetall a înființat o tabără de campanie pentru 500 de soldați, cu dormitoare, 48 de cabine de duș, cinci benzinării şi bucătărie de campanie. A fost construită în 14 zile și demontată în șapte. „Imaginați-vă că aţi construi un oraș mic din nimic și îl demontați în câteva zile”, spune Marc Lemmermann, șeful de vânzări al diviziei de logistică a Rheinmetall. De altfel, Rheinmettall a semnat recent un acord de 260 de milioane de euro pentru reaprovizionarea trupelor germane și NATO, parte a eforturilor armatei de a implica în planurile sale mai mulţi actori din sectorul privat.

Operațiunea de toamnă a scos la iveală și defecte: terenul nu putea găzdui toate vehiculele și consta din parcele separate una de alta, obligând Rheinmetall să transporte soldați cu autobuzul. De asemenea, o repetiție generală anterioară a evidențiat necesitatea unui nou semafor într-o anumită locație, pentru a atenua blocajele atunci când trec convoaiele militare.

„Unele dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă planificatorii militari ai Germaniei sunt intangibile: reguli greoaie de achiziții, legi oneroase privind protecția datelor și alte reglementări create într-o eră mai pașnică. Executarea planului necesită o reprogramare a mentalităților, ștergând obiceiuri de aproape o generație”, se arată în articolul intitulat „Planul secret al Germaniei pentru război cu Rusia”.

Infrastructura militară construită în timpul Războiului Rece e în parte inutilizabilă

O porțiune de drum de pe autostrada federală A44, între satele Steinhausen și Brenken, din vestul Germaniei, oferă un alt exemplu al modului în care Europa și-a coborât garda în ultimele patru decenii de pace. Spre deosebire de alte părți ale autostrăzii, banda mediană de pe această secțiune de 5,6 km nu este acoperită cu iarbă, ci cu asfalt solid. Spaţiile libere sunt neobișnuit de mari și au forme ciudate. Nu există pasaje supraterane sau cabluri electrice la vedere. Zeci de astfel de secțiuni au fost construite în timpul Războiului Rece pentru a fi folosite ca piste de aterizare de urgență pentru avioane. Rezervoarele de kerosen erau îngropate sub zonele de parcare. Balustradele puteau fi desfăcute, iar un turn mobil de trafic aerian putea fi instalat în câteva minute. Așa-numita infrastructură cu dublă utilizare a fost norma în Germania în timpul Războiului Rece. La fel cum recrutarea obligatorie însemna că viața civilă și cea militară erau strâns legate, autostrăzile, podurile, gările și porturile au fost proiectate să servească drept active militare, în caz de necesitate.

Însă, o dată cu încheierea Războiul Rece s-a dus şi nevoia de infrastructură cu dublă utilizare. Tunelurile și podurile construite după 1990 se dovedesc prea înguste sau fragile pentru a suporta trecerea convoaielor. În 2009, Berlinul chiar a renunțat la cerințele privind indicatoarele care să arate care drumuri ar putea susţine vehiculele militare. De asemenea, infrastructura din epoca Războiului Rece nu a fost întreţinută, iar o parte din ea e acum inutilizabilă. Berlinul estimează că 20% din autostrăzi și peste un sfert din podurile rutiere necesită reparații, iar porturile germane de la Marea Nordului și Marea Baltică au nevoie de lucrări în valoare de 15 miliarde de euro, între care 3 miliarde de euro pentru modernizări ale infrastructurii cu dublă utilizare, cum ar fi întărirea docurilor.

Un incident recent, puțin mediatizat, dar cu consecințe majore, subliniază cât de mare este această problemă. În noaptea de 25 februarie 2024, „Rapida”, o navă de marfă cu pavilion olandez, a lovit un pod de cale ferată de peste râul Hunte, din nord-vestul Germaniei, întrerupând traficul feroviar. Operatorul feroviar Deutsche Bahn a ridicat un pod temporar care a fost deschis două luni mai târziu, doar pentru a fi lovit de o altă navă în iulie, întrerupând din nou traficul feroviar pentru încă o lună. Deși au apărut doar la știrile locale, incidentele au pus NATO în mișcare. Motivul: podul se afla pe singura legătură feroviară care deservea portul Nordenham de la Marea Nordului, singurul terminal din Europa de Nord autorizat la acea vreme să gestioneze toate transporturile de muniții către Ucraina. Aprovizionarea cu muniție a fost blocată timp de mai multe săptămâni, iar o parte din marfă a trebuit să fie reîncărcată pe nave.

În timpul exerciţiului NATO întâmplările au ieşit din scenariul planificat

La sfârșitul lunii septembrie, un exercițiu militar numit Red Storm Bravo a avut loc la Hamburg, în cadrul său exersându-se cooperarea dintre Bundeswehr și poliție, pompieri și unități de protecție civilă. Scenariul prevedea ca 500 de soldați NATO să debarce în port pentru a forma un convoi de 65 de vehicule care se îndrepta spre est, prin oraș. Aceștia trebuiau să respingă încercările de a bloca portul, atacurile cu drone și protestele. Cu puțin înainte de miezul nopții, convoiul s-a pornit spre oraș, după care lucrurile au început să iasă din scenariul planificat. Un convoi se mișcă întotdeauna ca un bloc: odată ce traversează o intersecție, nu se oprește, indiferent de culoarea semaforului. Niciun vehicul civil nu ar trebui să poată interfera cu convoiul. Totuși, pe măsură ce coloana trecea prin punctul de control, ofițerii de pe margine şi-au ieşit din minţi când au văzut spațiile prea mari dintre vehiculele militare. Apoi, o dronă neagră care bâzâia deasupra convoiului a provocat şi ea momente de agitație înainte ca cineva să confirme prin radio că era vorba de o dronă a Bundeswehr.

Apoi, protestatarii au sărit din tufișuri și s-au lipit de asfalt în fața vehiculelor. Incidentul făcea parte din exercițiu, iar manifestanții erau rezerviști. Soldaților nu li s-a permis să intervină, iar poliția, care avea acest drept, s-a dovedit a nu beneficia de tehnica şi modalitățile potrivite pentru a-i scoate din drum pe falşii protestatari. A durat două ore până când vehiculele s-au pus din nou în mişcare, dar se făcuse deja dimineaţă, iar convoiul parcursese numai 10 kilometri.

Legislaţia nu ţine pasul cu înmulţirea acţiunilor de sabotaj

Alt aspect îl reprezintă lacunele legislative care pe timp de pace au îngreunat protejarea Germaniei în faţa actelor de sabotaj, iar acestea au loc în aceste vremuri mai mult ca oricând. Zeci de atacuri, de la incendieri la cabluri vandalizate, au vizat sistemul feroviar german în ultimii ani. Nu mai departe de luna octombrie, un tribunal din München a condamnat un bărbat pentru că plănuia să saboteze instalații militare și infrastructură feroviară în numele Rusiei. Săptămâna aceasta, Polonia a acuzat că Rusia se află în spatele unei explozii care a deteriorat liniile de cale ferată din estul țării.

„Dacă Germania va fi centrul NATO, atunci, în calitate de inamic, aș vrea să țintesc asta: blocarea porturilor, întreruperea alimentării cu energie electrică, perturbarea transportului pe căile ferate”, spune Paul Strobel, șeful departamentului de relații publice al Quantum Systems.

Quantum Systems, unul dintre cele mai mari și mai de succes startup-uri din domeniul apărării din Germania, a livrat sute de drone în Moldova și România, iar mii de drone de-ale sale zboară în Ucraina în fiecare zi, după cum susţine Strobel. Cu toate acestea, până acum a vândut doar 14 bucăţi către Bundeswehr. Numărul atât de mic vândut în plan intern are o explicaţie în legislația învechită din Germania, care prevede că dronele vândute armatei nu pot fi pilotate deasupra zonelor construite. Legea impune, de asemenea, ca acestea să aibă lumini de poziție. „Ceea ce are sens în utilizarea civilă, dar anulează scopul într-un cadru militar”, a mai spus Strobel.

Bundeswehr este optimistă în ceea ce privește rezolvarea acestor lacune, totuși, așa cum au arătat recentele teste de stres, mai este de lucru pentru ca planurile să fie transpuse în teren cu fidelitate. Cea mai mare incertitudine cu care se confruntă planificatorii este cât timp au la dispoziție. Având în vedere creșterea abruptă a sabotajului, a atacurilor cibernetice și a intruziunilor în spațiul aerian, diferența dintre pace și război pare din ce în ce mai vagă, mai arată autorul articolului din The Wall Street Journal. Sau, aşa cum spunea cancelarul Friedrich Merz la sfârșitul lunii septembrie: „Nu suntem în război, dar nu mai trăim în timp de pace”.