Plusurile și minusurile mandatului lui Marius Șumudică la Rapid: „Antrenorul te duce până în careu!”

Marius Șumudică nu mai este antrenorul Rapidului, dar munca sa în Giulești este, încă, analizată. Grigore Sichitiu, fost președinte al clubului, a vorbit la SUFLET DE RAPIDIST despre munca depusă de Șumi sub Podul Grant, ce a făcut bine și ce nu i-a ieșit.

Grigore Sichitiu analizează mandatul lui Șumudică la Rapid: „Plusuri: a dus echipa în play-off și a mizat pe tineri”

Rapid a terminat SuperLiga pe locul a cincilea și a fost eliminată în semifinalele Cupei României. Însă a ratat obiectivul setat la startul sezonului: participarea în cupele europene.

„Două plusuri: în primul rând, a reușit să ducă echipa în play-off, care este un plus în situația în care a luat echipa, după șase meciuri. Al doilea plus: a promovat mai mulți jucători tineri, a ținut cu Borza, cu…”, și-a început Grigore Sichitiu analiza, fiind întrerupt de moderatorul Robert Niță: „Borza juca și dacă antrena mama! Borza e titularul echipei naționale și are patru oferte în momentul de față”.

„Eu vorbesc că a avut în teren odată cinci jucători sub 23 de ani. Asta înseamnă că el a vrut să dea șansa unor jucători măcar să crească, să debuteze în prima ligă. E un lucru bun, pe care eu îl apreciez”, a continuat fostul oficial din Giulești.

Grigore Sichitiu: „Minusuri: n-a avut joc de careu și n-a știut să aleagă jucătorii”

La capitolul aspecte negative, însă, discursul lui Grigore Sichitiu a fost mult mai amplu. Fostul oficial al Rapidului a scos în evidență lipsa de omogenitate a echipei, dar, mai ales, greutatea cu care și-a creat ocazii de gol.

„Două lucruri care nu mi-au plăcut deloc: n-a reușit, cu îmbinările pe care le-a făcut în echipă, să ajungă la un joc constant al careului. Pentru că în meseria noastră, 60% din timpul tactic pe care un antrenor îl lucrează se numește jocul careului. Ce așteaptă lumea? Cum ajungi în careu. Dacă tu ajungi de cinci ori și au fost și meciuri în care nu ai tras șut la poartă. Nu vorbesc din auzite, vorbesc din date. Eu aș fi făcut totul, pe dracu-n patru, aș fi îmbinat jucătorii să ajung la careu. Și acolo intervine valoarea jucătorilor. Dacă Burmaz o scoate de la doi metri afară, e vina lui, nu mai e vina lui Șumi. I-ai dus până acolo. Antrenorul te duce până în careu, acolo e valoarea ta.

Și aici e problema, al treilea lucru. N-a știu să aleagă jucători de careu. Din tot ce a adus el, trebuia să aleagă jucători lunetiști. Jucători care, nu știu cum fac, să dea gol!

Marius Șumudică a primit notă de trecere: „Satisfăcător”

(n.r. – Cum ar cataloga cele nouă lumi ale lui Șumudică pe banca Rapidului?) Satisfăcătoare. Pentru că a avut părți bune și părți rele. Rapidul merita și nu Șumi este principalul vinovat. Pentru că poate el n-a avut curajul și nici timpul necesar, și nici colaboratori, ca într-adevăr să aducă ceva pentru a îmbunătăți jocul echipei. ‘A venit N’Jie, a venit Boupendza, a venit ăla, mie mi-au plăcut’… Stai puțin, ție ți-au plăcut, dar nu le-au plăcut ălora care sunt servitorii mingii. Aici începe dansul și Șumi trebuia să înțeleagă de ce are nevoie echipa. Eu unul nu l-aș fi luat pe Koljic sub nicio formă, având în vedere mijlocașii pe care îi avea acolo. Aș fi luat un jucător fâșneț, unul care să îmi dea posibilitatea…”, a spus Grigore Sichitiu, înainte de a fi întrerupt de Robert Niță: „Dar aveai un Dobre, un Petrila în benzi…”

„Și cui pasau? Lui Koljic? Ai văzut cum au pasat. Să lămurim, Petrila și Dobre sunt jucători individuali, nu de echipă. În primul rând, sunt jucători care pot să rezolve în zone. Ei rezolvă cele mai multe situații atunci când echipa adversă nu e organizată. Atunci când echipa adversă stă cu șapte-opt jucători organizați, Petrila și Dobre nu se mai văd. Când se pun ei în valoare? Când echipa adversă vine la atac și nu are timp să se întoarcă. Și atunci îi prind pe dezechilibru. Toate golurile lui Petrila și Dobre sunt pe dezechilibru, când a prins Pașcanu sau oricare altul mingea și au reușit atac rapid și contraatac. Dar nu pe atac pozițional.

Verdictul lui Sichitiu: „Niciun automatism. A lipsit omogenitatea”

D-asta cred eu că Șumi ori n-a avut timp ori n-a avut timp – că sunt momente în care nu simte, în presiunea, nebunia rezultatului, și îmbină jucătorii de așa natură că nu iese. Sunt foarte multe situații în care începi cu 11, mai ai încă 5 pe care poți să îi bagi, și totuși echipa nu ajunge la poartă. Din 16 jucători nu ai reușit să dai două-trei șuturi la poartă, să ai ocazii clare de gol. Ceva trebuia să-l pună pe gânduri. Și asta m-a surprins, de ce nu a găsit soluții. Stăteam cu grupul ăla de doi-trei, de care am nevoie să ajungă la poartă, în fiecare zi, câte o oră în afară de antrenament, ca să se simtă și cu ochii închiși unul cu altul.

Deci, ce nu a avut echipa asta? Niciun automatism. Pentru că au și schimbat tot timpul jucători, au venit unii, au plecat alții. Și prima condiție a unei echipe este omogenitatea”, a concluzionat Grigore Sichitiu.