Puștiul Alexandru Stoian s-a tuns cu vorba bună. Acum 50 de ani, un fotbalist a fost amenințat în ziar că va fi interzis pe stadioane dacă nu renunță la plete

Alexandru Stoian, atacant în vârstă de 17 ani transferat recent de FCSB de la Farul Constanța, a renunțat la plete după ce a primit un sfat de la Mircea Lucescu.

Alexandru Stoian s-a tuns la sfatul lui Mircea Lucescu

„Mi-a fost puțin greu să renunț la plete. Am vrut să iau părul acasă, dar era prea mult. În schimb, e mai bine pentru mine, mă simt mai ușor acum. Începuse să intre în ochi când alergam.

A contat și ce mi-a spus Mircea Lucescu. Mi-a spus să dau părul jos că deja era prea mare”, a declarat Stoian într-un interviu pentru Sport Content EAD.

Deși astăzi poate părea un gest minor, renunțarea lui Alexandru Stoian la plete capătă o semnificație aparte, mai ales când ne gândim la perioada în care Mircea Lucescu, cu o carieră de legendă în fotbalul românesc, a activat.

În perioada comunistă, imaginea jucătorilor era atent controlată, iar în noiembrie 1974, Viorel Stoicescu, fundaș central la FC Galați, cu pletele sale, a stârnit un scandal național, reflectând rigiditatea acelei epoci.

Pletele și barba erau considerate semne de nonconformism occidental, tolerate doar în cazuri excepționale. Pentru fotbaliști, astfel de „abateri” puteau atrage critici oficiale, sancțiuni sau chiar excluderea din loturi.

Ziarul Sportul, 25 noiembrie 1974: Observatorul federal Cornel Drăgușin cerea interzicerea accesului pe stadion pentru Viorel Stoicescu

Într-un meci disputat contra Sportului Studențesc, pe stadionul Steaua, în Divizia A, observatorul federal Cornel Drăgușin a propus măsuri extreme: interzicerea accesului pe stadion pentru Stoicescu dacă nu se tunde și nu se bărbierește.

Ziarul Sportul, în ediția de a doua zi, nota:

„Atât arbitrul meciului Sportul Studențesc – FC Galați, Emil Păunescu, cât și observatorul federal, Cornel Drăgușin, atrag atenția asupra modului cum se prezintă în teren fotbalistul Stoicescu (FC Galați): cu plete mai mari decât ale fetelor, și pentru a nu fi confundat cu ele și cu o mică barbă.

Observatorul federal propune ca în cazul în care nu se tunde și nu se bărbierește, să i se interzică lui Stoicescu intrarea în incinta stadionului, o măsură care s-ar putea extinde și asupra altor fotbaliști care țin să-și demonstreze originalitatea în acest fel!”.

Viorel Stoicescu era internațional de tineret și olimpic, campion mondial universitar în 1972

Viorel Stoicescu nu era un jucător oarecare. Descoperit de Ilie Oană la Petrolul Ploiești, el s-a remarcat la Poli Iași între 1968 și 1974, unde formase împreună cu Vasile Ianul unul dintre cele mai puternice cupluri de fundași centrali din Divizia A.

Stoicescu a făcut parte din loturile naționale de tineret și olimpice ale României, unde a fost coleg de generație cu Vasile Iordache, Costică Ștefănescu, Aurel Beldeanu sau Dudu Georgescu. Fostul fundaș central, decedat în 2018, la vârsta de 68 de ani, a fost și component al echipei naționale universitare care a cucerit titlul mondial în 1972.

În comunism actorii purtau plete și barbă doar cu adeverință

În România comunistă, aspectul exterior al cetățenilor era atent controlat, iar sportivii, ca figuri publice, erau supuși unor rigori stricte. Doar actorii aveau voie să poarte plete și barbă, și doar dacă rolurile pe care le interpretau cereau asta.

Pentru a nu fi opriți sau legitimați de milițieni pe stradă, aceștia primeau adeverințe oficiale de la locurile de muncă. Mai jos puteți vedea două astfel de documente: unul emis pe numele lui Kamocsa Bela, membru fondator al trupei Phoenix, și altul al actorului Eusebiu Ștefănescu.

Dudu Georgescu, vârful cu plete care dădea goluri și rupea clișeele epocii

Totuși, chiar și în acea perioadă cu reguli stricte, au existat jucători care au ieșit din tipare. Cu pletele-i inconfundabile, Dudu Georgescu, dublu câștigător al Ghetei de Aur în 1975 și 1977, a fost nu doar un atacant de temut, ci și un simbol al unei generații care, discret, începea să sfideze normele.

În anii ’70, fotbalul occidental era plin de fotbaliști cu plete. Jucători precum Mario Kempes, golgheterul Mondialului din ’78, Johan Cruyff, creierul Olandei, sau George Best, vedeta rebelă a lui Manchester United, s-au impus nu doar prin talent, ci și prin imagine – părul lung devenind parte din identitatea lor pe teren.

În anii ’80, trendul a continuat cu jucători ca Socrates în Brazilia sau Michel Platini în Franța, iar în anii ’90, pletele lui Rudi Völler, coada lui Roberto Baggio sau afro-ul inconfundabil al lui Valderrama au devenit imagini iconice ale fotbalului mondial.