Răzvan Burleanu, la ora destăinuirilor: cine l-a „deturnat” de la fotbal spre școală și ce relație specială are cu tatăl său: „Șantaj emoțional!”

Răzvan Burleanu a fost invitatul lui Horia Ivanovici la FANATIK SUPERLIGA, unde a abordat o sumedie de subiecte extrem de interesante. Președintele FRF, detalii inedite din copilărie.

Răzvan Burleanu l-a avut ca model pe tatăl său: „Mi s-a spus că aș fi fotbalist dacă aș avea măcar jumătate din valoarea lui”

Horia Ivanovici a ținut să aducă aminte de cariera de fotbalist a tatălui președintelui FRF: „Gheorghe Burleanu a fost un fotbalist important. A fost unul dintre fotbaliștii de top pe postul lui în România. Nu mai vorbesc că a fost ani de zile căpitan. Discutăm despre unul din jucătorii de mare valoare pe postul lui de fundaș, un jucător exponențial. Și Bacăul și Ceahlăul au bătut Steaua, Dinamo”.

Răzvan Burleanu a intervenit într-o notă amuzantă: „Credeți-mă că eu am conștientizat asta încă din prima clipă. În sensul că am schimbat foarte mulți antrenori și permanent mi se spunea că dacă aș fi măcar la jumătate din valoarea tatălui meu, cu siguranță aș ajunge jucător. Asta ca să înțelegeți cam la ce nivel am fost.

Avem o relație extraordinară. Când eram copil, în ceea ce privește nivelul fotbalistic era un adevărat model. Mai ales că poate la nivelul respectiv nu conștientizam foarte bine toate aceste lucruri la 8-9 ani. 

Dar prin tot ceea ce mi se spunea și aceste replici pe care le primeam, să fi fost cel puțin la jumătate din valoarea tatălui meu… Așa că am conștientizat pe parcurs. A fost un adevărat model de referință pentru mine și mă bucur pentru asta”.

Răzvan Burleanu evită să vorbească cu tatăl său despre activitatea sa la FRF: „Are o anumită limită”

Răzvan Burleanu știe ce a dus mai departe de la tatăl său: „Copiii au nevoie de elemente care să le fie apropiate, nu îndepărtate. Atunci acest lucru a contat foarte mult și pentru cariera mea. Cred că această determinare și ambiție am deprins-o de la el. Cu siguranță dacă o să stați de vorbă cu tatăl meu o să recunoască faptul că nu a fost un jucător foarte talentat, dar foarte muncitor cu siguranță. 

Acest profesionalism al lui l-a și ajutat. Adică să joace pe 350 de meciuri… Nu ne-am certat niciodată. Singurul meu regret e că ne vedem destul de rar, fiindcă deplasările mele la Bacău nu sunt atât de dese. Țara noastră e mare și trebuie să călătoresc peste tot”.

Cu toate acestea, discuțiile controversate sunt evitate de cei doi: „Vorbim de fiecare dată. Preferăm să nu intre în subiecte legate de fotbal. E dificil și cred că mai degrabă el își pune această barieră. Vorbim despre fotbal, că doar n-o să vorbim despre politică, dar totul are o anumită limită în ceea ce privește recomandări, poziții și opțiuni ferme”.

Gheorghe Burleanu a știut întotdeauna să gestioneze relația cu fiul său: „N-a fost în niciun moment, nici în copilăriea mea. Cred că a fost la 1-2 meciuri, la antrenamente aproape niciodată. A avut înțelepciunea să îmi ofere tot spațiul și să nu pună povara numelui și a prezenței tatălui.

Cred că asta e una dintre cele mai mari greșeli pe care un părinte poate să o facă și să presiune pe un copil, mai ales în perioada asta sensibilă, între 10 și 15 ani. Să fii acolo permanent lângă el, să îi dai indicații în timpul jocului. De aceea și noi ca federație încercăm să îi convingem pe părinți să ofere suficient spațiu copiiilor de a se forma”.

Mama lui Răzvan Burleanu l-a orientat către școală: „Trebuie să te ții de școală!”

Este meritul amândurora pentru parcursul meu pentru că în momentul în care am renunțat la fotbal tata nu s-a opus absolut deloc. A spus că e cea mai bună decizie, iar în ceea ce o privește pe mama, cred că s-a comportat la fel ca orice mamă, cu un șantaj emoțional: `Dacă vrei să mergi la fotbal, trebuie să te ții de școală!`.  

Și atunci a trebuit să mă țin și de școală pentru că îmi doream atât de mult să merg la fotbal cu prietenii mei. Exagerează, dar era foarte fermă în ceea ce privește performanțele școlare. Foarte rar mă pedepsea fizic și nu am fost niciodată certat dacă luam o notă mai mică. 

Mama a dat întotdeauna dovadă de empatie, în sensul în care voia să afle de ce s-au întâmplat acele lucruri. Bineînțeles, la final să fiu singur cel care conștientizează ce aș fi putut să fac mai bine. Așa că am avut o copilărie foarte fericită.

Nu consider că am făcut sacrificii. Aș fi considerat asta doar dacă aș fi ajuns un jucător de fotbal. Așa le consider doar niște lecții de viață care m-au format și a fost pur și simplu decizia mea”, a mai spus Răzvan Burleanu