Răzvan Ioan Boanchiș a remarcat două momente speciale în etapa de sărbătoare din SuperLiga: „Fotbal elevat de Paște”

Diferența e că, dacă extragi una dintre cele cinci zile lucrătoare ale săptămânii și o dai liberă (cum s-a întâmplat de Paște și se va întâmpla de 1 Mai), eventual mai pui și o punte, lumea uită de patimile politice. Dar de fotbal, nu. De Paște, discuțiile politice s-au lichefiat la televiziuni și pe net.

Răzvan Ioan Boanchiș a remarcat două momente speciale în etapa de sărbătoare din SuperLiga: „Fotbal elevat de Paște”

Cele despre fotbal au fost la fel de vii la nivel conflictual, dar mai periate din punct de vedere al vocabularului. Cenzura înseamnă o jugănire. Auto-cenzura e fertilă. Poate și din acest motiv am avut un fotbal elevat de Paște. Nu strălucitor, nu puternic, dar elevat. Mi-au plăcut două echipe. Prima e U Cluj. Îmi aduc aminte că am atacat-o în acvaforte, chiar în Fanatik, după un meci (VAR, penalty-uri date aiurea) cu Buzăul.

Dar acum trebuie să mărturisesc că U are, pentru mine, ceva din Corvinul Hunedoara din prima jumătate a anilor ’80. Orașe dezvoltate economic – Hunedoara atunci, Clujul atunci și acum. Clujul – oraș universitar (și mai nou imobiliar), Hunedoara – oraș și județ industrializat (pe timpuri), dar Mircea Lucescu a spiritualizat Corvinul, iar acest lucru se vede și azi, la internaționalii hunedoreni de atunci, care s-au realizat pe toate planurile.

Clujul lui Sabău este peste U Cluj de acum 40 de ani, care avea doi fotbaliști tehnici și inteligenți (Septimiu Câmpeanu și Gusti Țegean), dar se lupta să evite retrogradarea.

A doua surpriză plăcută, în ciuda înfrângerii, e Dinamo. Fără patru-cinci jucători de bază, s-a descurcat în fața unui adversar care are o valoare individuală (Mitriță) peste tot ceea se găsește acum în Ștefan cel Mare.

Și merg mai departe. Kopic e un antrenor bun, dar Mirel Rădoi a fost un fotbalist foarte bun și un selecționer bun. Mi-a plăcut ce a scris Dinu – ”unde or fi bătăliile câinilor roșii din vremea mea cu oltenii pur-sânge Oblemenco, Deselnicu, Balaci, la care se rupeau tribunele de suporteri pătimași…”

Nu vreau să melancolizez și eu textul. Calitatea fotbalistică și rezultatele europene ale celor două echipe nu se pot reedita, dar Dinamo e în play-off, adică și-a depășit condiția de după 2020. Și e pentru prima dată, în ultimii șapte opt ani, când arată decent.