România, lipsită de apărare în fața Rusiei? Câtă dreptate are Donald Trump când spune că Articolul 5 al NATO este „interpretabil”

Donald Trump a făcut săptămâna aceasta o declarație care a provocat confuzie printre membrii NATO. Aflat în avionul care îl ducea la Summit-ul de la Haga, președintele american a rămas evaziv în legătură cu atitudinea Statelor Unite  în cazul unui atac asupra unuia dintre membrii alianței, considerând că articolul 5 din tratat este deschis interpretărilor.

Nesiguranţa indusă de Trump face ca România, Polonia şi ţările baltice să devină vulnerabile în faţa ameninţărilor armate

Articolul 5 stabilește principiul apărării reciproce: dacă o țară membră este atacată, toate celelalte trebuie să-i vină în ajutor. Ca răspuns, Mark Rutte a încercat să liniștească apele și să afirme că nu are „nicio îndoială cu privire la angajamentul americanilor în cadrul NATO”, însă părerea experţiilor este că declaraţiile lui Trump aruncă o doză mare de confuzie şi neîncredere asupra flancului estic al Alianţei. Nesiguranţa indusă de preşedintele SUA fac România, Polonia şi ţările baltice să fie cele mai vulnerabile în faţa unei ameninţări armate.

Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât nu este prima dată când Donald Trump pune sub semnul întrebării aplicabilitatea articolului 5. Nu mai departe de luna martie, acesta și-a exprimat îndoielile cu privire la solidaritatea dintre aliați în cazul unei agresiuni din partea unei țări terțe. „Dacă Statele Unite ar avea probleme și am suna Franţa şi alte ţări pe care nu le numesc aici şi le-am spune: ‘Avem o problemă!’. Credeți că vor veni să ne protejeze? Nu sunt atât de sigur”, a spus președintele american.

Adoptat la 4 aprilie 1949, odată cu semnarea tratatului de fondare al NATO, articolul 5 prevede că „un atac armat împotriva unuia sau mai multor membri, produs în Europa sau America de Nord, va fi considerat un atac îndreptat împotriva tuturor membrilor”. Scopul celor 12 membri fondatori era de a înăbuși din fașă orice tendințe expansioniste ale blocului sovietic. Articolul 5 nu a fost niciodată activat în timpul Războiului Rece, semn că acest factor de descurajare a funcționat. De la crearea NATO, acesta a fost invocat o singură dată, după atacurile din 11 septembrie 2001, asupra World Trade Center din New York. Articolul 5 a contribuit la stabilirea coaliției care a participat la cea mai mare operațiune din istoria alianței, în Afganistan.

„Formularea articolului 5 lasă loc pentru interpretări”

Activarea Articolului 5 nu este însă automată. Este supusă discuțiilor între aliați, care trebuie să convină asupra unei decizii politice unanime. Apoi, „asistența este oferită în comun de către aliați. Ea mu este neapărat de natură militară și depinde de resursele materiale disponibile fiecărei țări. Prin urmare, fiecare țară membră este liberă să stabilească modul în care dorește să contribuie”, se arată în tratatul NATO.

„Această formulare destul de vagă lasă loc pentru judecată individuală și permite, de asemenea, consensul între aliați. Când Trump spune că există mai multe interpretări ale Articolului 5, are perfectă dreptate. Articolul 5 este, în cele din urmă, un act de credință. Funcționează în măsura în care fiecare parte are încredere în ceea ce se spune”, explică Olivier Kempf, expert la Fundația pentru Cercetare Strategică.

Ambiguitatea din jurul articolului 5 poate fi explicată și printr-o divergență între Statele Unite și europeni, care datează de la semnarea tratatului, în 1949. Deși exista un consens asupra principiului asistenței reciproce, Washingtonul a refuzat să se angajeze să intervină automat în cazul unui atac armat. „Istoria politică a Statelor Unite arată că a existat întotdeauna o mare reticență americană în a forma alianțe. În acest sens, Donald Trump revine la o logică foarte profundă a diplomației americane din ultimele două secole și jumătate”, mai spune Olivier Kempf. Cu această nouă referire la adresa articolului 5, Donald Trump le arată alegătorilor săi că rămâne stăpânul jocului și sporește presiunea asupra aliaților, pe care îi obligă să își mărească cheltuielile militare.

Rusia poate exploata propagandistic declaraţiile lui Trump

La Summitul de la Haga, membrii NATO s-au angajat să își majoreze simţitor bugetele pentru apărare, acestea urmând să ajungă la cel puțin 5% din PIB până în 2035: 3,5% pentru cheltuieli militare, 1,5% pentru securitate. „Cred că asistăm la nașterea unui nou NATO, ceea ce înseamnă un NATO mai echilibrat și un NATO care are mai multe responsabilități europene”, a declarat președintele finlandez Alexander Stubb, a cărui țară a aderat la alianță abia în urmă cu doi ani.

„Europenii depind de americani pentru securitatea lor. Sunt gata să semneze orice, chiar dacă prima lor de asigurare tocmai s-a dublat și vor trebui să cumpere echipamente americane. Dar, pe de altă parte, lumea este mai periculoasă, așa că este destul de logic ca primele lor de asigurare să crească”, mai arată Olivier Kempf, în analiza sa.

După ce i-a criticat în mod repetat pe „rău-platnicii” europeni, miercuri, Donald Trump nu și-a ascuns entuziasmul, calificând drept „o mare victorie pentru toată lumea” creșterea cheltuielilor de apărare ale aliaților. „Suntem alături de ei până la capăt”, a mai comentat președintele american, oferind astfel speranţa reînnoirii „actului de credință” al articolului 5. În declarația lor finală de miercuri, membrii NATO și-au reafirmat angajamentul „de neclintit” de a se apăra reciproc în caz de atac. Totuşi, într-o alianță bazată pe solidaritate și descurajare, percepția contează la fel de mult ca şi textul legal, iar dacă un lider ca Trump dă impresia că aceasta e relativă sau condiționată, situaţia poate fi speculată propagandistic de adversari precum Rusia, al cărei scop este tocmai acela de a semăna îndoiala în rândul statelor est-europene și să le convingă că NATO nu este de încredere.