„Seara când s-a decontat totul”. Concluzia amară a lui Bogdan Baratky după CFR Cluj – Rapid 3-0

Despre ce este vorba, în rândurile care urmează:

Seara când s-a decontat totul

Foarte greu de digerat o înfrângere la acest scor, dar dacă am încercat să ne păstrăm luciditatea pe anevoioasa și absolut nescontata cățărare spre vârful clsamentului, nu văd de ce am comenta altfel durerosul eșec de la Cluj. Pentru că dacă ai puterea să privești la rece meciul din Gruia, s-ar putea să constați că Rapidul din Gruia nu a fost deloc diferit de Rapidul din precedentele 16 etape.

Ne-a lipsit însă șansa care ne-a fost prietena în multe rânduri până acum. Desigur, sunt multe detalii de meci care merită discutate, dar dacă ar trebui să trag o singură concluzie după acest meci, aceasta ar fi.

Păguboasele noastre întreruperi

Tradițional, întreruperile campionatului nu fac bine Rapidului, dar aș spune că de data asta nu Rapid a gestionat neapărat greșit pauza, ci CFR a fructificat-o la maxim. Rapidul trebuia să asimileze (mental în primul rând) postura complet nespecifică de lider al clasamentului.
Dincolo însă, CFR-ul avea multe de reparat și multe cioburi de lipit. Puncte puține, poziție periculoasă în clasament, buget dezechilibrat, atmosferă nu tocmai bună, datorii și amenințarea depunctării. Ei bine, din punctul asta de vedere cuplul Varga-Mureșan a jucat perfect pauza. Cele două săptămâni i-au oferit lui Pancu răgazul necesar pentru a pregăti echipa, dar și clubului timpul necesar pentru a liniști apele.

Cam astea au fost coordonatele derby-ului feroviar din Gruia. Rapid își propunea să confirme și să plece măcar neînvinsă de la Cluj. La gazde, nevoia disperată de puncte trebuia să ducă la un debut fericit pentru Pancu pe propriul teren.

CFR se prezintă fară Muhar, în timp ce Gâlcă e nevoit să schimbe iar pe linia de fund, obligat de accidentarea lui Pașcanu. Surprinzătoare e și absența lui Koljic, pentru că e evident că Elvir e atacantul numărul 1 pentru Gâlcă, dar tot problemele fizice și-au spus cuvântul și în cazul său. Așadar: Aioani – Onea, Kramer, Ciobotariu, Braun – Keita, Vulturar – Dobre, Christensen, Petrila – Baroan. Acesta a fost unsprezecele cu care Rapidul a sperat să-și consolideze poziția din clasament. Fară succes însă; hai să vedem împreună de ce.

Motivatorul Pancu

Pancu e un tip care cunoaște mult fotbal; ascultându-l din postura de analist TV n-am fost niciodată în dezacord cu concluziile sau remarcile sale. Antrenoratul e însă o meserie diferită, iar Pancu avea și are încă multe de demonstrat pe drumul confirmării. Mai ales la echipe de club. Un prim semn pozitiv pentru el e modul în care CFR-ul intră în meci. Rapidul lui Pancu avea o problemă cronică – începuturile neconvingătoare. În meciul de aseară exact asta a fost principala armă a CFR-ului. Principalul argument pentru victorie.

Dacă șansa nu se antrenează și nu e în controlul nimănui, atitudinea și prezența în meci sunt. CFR a început mai decis, cu 3 faze de poartă în 12 minute. Prima ocazie îi aparține lui Munteanu (aflat în offside clar, greu de înțeles cum i-a scapăt tușierului), urmată la câteva minute de devierea lui Kramer, respinsă de Aioani. În fine, în minutul 12 Korenica finalizează slab după ce balonul rămâne cu noroc la clujeni după o intervenție a lui Vulturar. Când însă mingea sare sau rămâne mereu la adversar din contră, înseamnă doar că adversarul intră mai decis decât tine la minge.

După fazele venite pe entuziasm și atitudine, Rapid echilibrează jocul și demonstrează că e o echipă lucrată. Posesia ne aparține, la fel și ocazia reprizei. Faza clasică – pasă Christensen, sprint Petrila, care își ia la viteză adversarul direct și încearcă să îl lobeze pe Hindrich. Portarul CFR-ului atinge mingea cu vârful degetelor, suficient cât s-o amortizeze și să-i ofere lui Sinyan șansa de a evita golul. Șansă. De data asta de partea adversarului.

0-0 la pauză, după o repriză controlată de Rapid, atât ca posesie, cât și ca joc. Desigur, cu excepția primului sfert de oră. O repriză în care Rapid a vrut mingea, iar CFR a mizat pe calitățile individuale ale celor 3 din linia ofensivă și pe pofta de joc a lui Emerllahu. Și totuși nimic nu anunța scenariul reprizei secunde, pentru că Rapid părea echipa superioară și în controlul ostilităților.

Doar că nu am înțeles nimic din primele minute ale meciului

Repetăm la virgulă și la punct greșelile, numai că seara asta nu mai e noastră. Tot clujenii sunt mai determinați pe debutul de repriză și de data asta nu mai scăpăm fară gol, după un lanț de greșeli, bâlbe și indecizii. Dobre asistă în calitate de martor la lupta lui Onea cu un adversar superior fizic (în spatele lui Onea era încă un adversar liber), apoi toți ceilalți componenți ai liniei de fund își aduc contribuția la reușita lui Codrea cu un șir nesfârșit de gafe. Și de aici încolo meciul intră pe strada lui Pancu. De unde nu mai iese.

Rapidul încearcă să reintre în joc, să atace poarta, în timp ce CFR-ul își propune să lovească pe contre, profitând de spațiile lăsate de rapidiști. Meciul încă se juca, Rapid lasandu-mi în permanență senzația că poate întoarce scorul, sau poate măcar să plece cu un punct din Gruia. Christensen reia peste după o cursă frumoasă a lui Petrila, dar Aioani e cel care înlătură dubiile, cu un cadou pe care i-l face lui Codrea. Deloc surprinzător modul în care Aioani a respins șutul slab al lui Korenica, pentru că se “asortează” perfect cu modul în care colegii săi s-au apărat la primul gol.

Gâlcă schimbă, încearcă cu doua vârfuri, dar meciul e jucat. Korenica pune cireașa pe tort cu golul de 3-0, după încă o greșeală a lui Braun în stânga și un moment de adormire a lui Hromada în fața porții.

Câțiva metri mai încolo, cu punctele în buzunar, Pancu trece de la paltonul aruncat cu gest teatral-prezidențial pe bancă la atitudinea de antrenor degajat cu care își ține jucătorii de umeri la schimbare. Totuși, victoria asta e adusă mai degrabă de motivatorul Pancu; antrenorul cu același nume va trebui să confirme acest statut în bătăliile viitoare.

Modul în care clujenii căutau după pauză al doilea galben pentru Keita și presiunea pusă de Pancu pe arbitru pe același subiect arată detaliile de atitudine care au decis meciul. Gâlcă a pierdut și duelul ăsta, cedând presiunii și schimbându-l pe Keita cu un Hromada la fel de neconectat la meci ca mulți dintre colegii săi din teren.

Cu ce rămânem după acest 0-3?

0-3 e un scor greu, sever față de ce s-a jucat, dar eșecul ăsta poate fi binevenit, dacă îl înțelegem așa cum trebuie. Pentru că acest 0-3 arată (cui vrea să înțeleagă, evident) tot ceea ce unii dintre noi spuneam din vară. Și anume că Rapidul din acest sezon e un “over-achiever”, o echipă de antrenor ajutată de șansă în anumite momente și cu multe lipsuri în lot. Toate astea s-au văzut aseară în Gruia. Și când se văd toate, iese de un 0-3.

Rapidul suferă la nivelul fundașilor laterali, în special în zona lui Braun. Și problema asta e cu atât mai vizibilă când Rapidul e nevoit să lase spații în tentativa de a egala, iar extremele au un aport defensiv cel mult modest. Dacă Petrila a avut reușite în meci, Dobre a fost discret spre inexistent și ofensiv, nu numai în susținerea fundașului lateral. În condițiile în care Petrila îi simte lipsa lui Borza, iar Dobre a avut în Onea un piston mult mai util ofensiv decât Braun.

Koljic e atacantul de bază pentru Gâlcă, iar meciul ăsta trebuia să fie pentru Baroan oportunitatea pe care o aștepta de mult. Oportunitate irosită cu succes, prestația francezului arătând de ce Gâlcă cere și atacant, nu numai mijlocaș ofensiv. Cu handicap de 1-2 goluri pe tabelă, banca ofertantă numeric s-a dovedit lipsită de alternative reale la numele din teren. Din nou, un lucru pe care îl știam, dar care a fost acoperit de rezultate și clasament timp de 16 etape.

De aceea spun că deși dureros, acest 0-3 poate fi un eveniment pozitiv în viața Rapidului. Pentru că ar putea deschide niște ochi, cu pleoapele amorțite de anestezia unor rezultate și a unei conjuncturi deopotrivă nesperate.

Acest 0-3 e însă și un semnal de alarmă pentru Gâlcă. Rapidul a părut o trupă prea sigură de sine în Gruia, iar asta ne-a costat. Lanțul de gafe și numărul mare de jucători cu probleme de concentrare în anumite momente ale jocului îngrijorează. Iar faptul că Rapid a avut două începuturi de repriză slabe, în același meci, e o problemă pentru Gâlcă. Care trebuie să se asigure că Rapidul va primi singurul medicament ce o poate pune pe picioare în acest final de an – victoria în etapa următoare.