Simt plantele durerea? La ce concluzie au ajuns oamenii de știință

Mulți și-au pus întrebarea “simt plantele durerea?” atunci când sunt rupte sau tăiate, iar oamenii de știință au ajuns la o concluzie în legătură cu acest subiect.

Simt plantele durerea? Ce spun oamenii de știință

Atunci când muști din anumite fructe sau tai o tufă de trandafiri, poate te întrebi dacă plantele simt durerea. Oamenii de știință au studiat acest subiect și au oferit un răspuns.

Plantele nu au nervi, receptori de durere, dar nici un sistem nervos central. Acesta constituie mecanismul biologic necesar pentru producerea suferinței, așa cum este percepută de oameni. În același timp, nu se poate spune că plantele sunt lipsite complet de sensibilitate.

Conform unor cercetări recente, plantele au sisteme sofisticate de detectare și răspuns, chiar și de comunicare a daunelor, demonstrând că nu reprezintă doar organisme pasive, scrie britannica.com.

În regnul animal, durerea reprezintă o experiență neurologică și emoțională complexă. În cazul oamenilor, atunci când îți arzi mâna, celulele nervoase specializare, adică nociceptori, transmit către creier semnale electrice, interpretate ca fiind durerea. Acesta este un sistem de avertizare care previne alte răni.

Pe de altă parte, plantele nu au neuroni, creier și conștiință, astfel că nu pot procesa suferința, cel puțin nu în același mod. Cu toate acestea, chiar dacă nu resimt durerea, pot recunoaște rănile și au capacitatea de a reacționa defensiv. Nu au, însă, o conștiință subiectivă.

La atingere, anumite plante prezintă reacții instantanee, cum ar fi Capcana lui Venus, care se închide în 0,3 secunde în momentul în care cineva atinge firele sale de declanșare. Pentru o plantă, un astfel de răspuns este foarte rapid.

Atunci când este atinsă, planta sensibilă (Mimosa pudica) își pliază frunzele în doar câteva secunde. Cel mai probabil, reacția are rolul de a descuraja erbivorele. Schimbările presiunii apei din celule alimentează aceste mișcări, nu de nervi. Plantele detectează și chiar reacționează la stimuli fizici.

Pentru a transmite avertizări de pericol, plantele folosesc semnalizarea electrică. Un exemplu este la Arabidopsis thaliana, o plantă obișnuită de muștar, care trimite unde electrice pe bază de calciu, de la frunza deteriorată la restul, atunci când e mâncată de omizi.

În acest fel, planta declanșează producția de substanțe chimice defensive. Nu este vorba despre durere aici, ci despre un mecanism standard de supraviețuire.

Cum pot “striga” plantele după ajutor

În momentul în care sunt rănite, unele plante eliberează compuși organici volatili (COV). Plantele de porumb și tutun emit COV ce atrag viespi parazite. Acestea atacă, ulterior, erbivorele care le mănâncă, notează descopera.ro.

Salcâmul activează plantele învecinate atunci când vine vorba despre amenințările legate de pășunat. Plantele își vor spori apărarea, aceasta fiind un alt mod de supraviețuire.

Salcâmul avertizează plantele învecinate cu privire la amenințările legate de pășunat, determinându-le să își sporească preventiv apărarea. Din nou, aceasta nu este o suferință conștientă, ci o tactică evoluată de supraviețuire.

În comparație cu animalele, plantele nu au un creier centralizat care să le ajute să proceseze senzațiile. Ele nu pot să fugă și nici să evite răul. Chiar dacă reacționează la pericole, nu sunt conștiente.

Unele persoane spun că este inutilă evitarea consumului de produse animale dacă plantele “simt” durerea atunci când sunt tăiate. Potrivit cercetătorilor, o astfel de asemănare nu este corectă.

Animalele au sisteme nervoase și pot manifesta comportamente de evitare, dând semne clare de suferință în fața pericolelor. Plantele nu au capacitatea de a suferi sau de a avea sentimente, în ciuda faptului că reacționează la daune.

Atunci când se consumă mai multe resurse vegetale decât animale, daunele totale sunt reduse în continuare, întrucât animalele consumă mai multe plante decât o pot face oamenii.

Cercetătorii continuă să descopere tot mai multe dovezi în legătură cu modul în care plantele pot percepe mediul înconjurător. Chiar dacă reacționează la stimuli, nu au conștiință, ci totul are legătură cu mecanisme biologice complexe.