Ștefan Baiaram, interviu de suflet: „Mi-am dorit să scap de sărăcie și să devin fotbalist la Universitatea Craiova. Mă voi ridica și acum!”. Exclusiv

Ștefan Baiaram este jucătorul pe care s-au fixat ochii multor scouteri în ultimele luni. La 22 de ani și câteva luni, cu aproape 200 de meciuri jucate pentru Universitatea Craiova, mijlocașul ofensiv a dat impresia că e pregătit să facă pasul. Momentan, plecarea de la Craiova este în stand-by după accidentarea recentă. Aveți mai jos povestea uluitoare a olteanului, într-un interviu marca FANATIK. Abandonat la vârsta de 6 luni, Ștefan Baiaram a luat viața în piept și a ieșit învingător. E confesiunea tulburătoare a unui tânăr de pe urma căruia Universitatea Craiova ar putea câștiga câteva milioane bune de euro.

Confesiunea tulburătoare a lui Ștefan Baiaram, fotbalistul de milioane de euro al Universității Craiova

Cu o zi înainte de amicalul naționalei de tineret cu Georgia, 1-0 la Vorau pe 4 iunie, FANATIK dezvăluia în exclusivitate că Ștefan Baiaram are dureri și ratează lotul pentru Euro din Slovacia. A doua zi dimineața a părăsit cantonamentul. Era foarte afectat. „Nu știu ce e cu ghinioanele astea, dar o să vină soarele și pe strada mea. Sunt convins! O să mă ridic și o să fiu și mai puternic”, a spus Ștefan pentru FANATIK.

Cu câteva zile mai devreme, la Craiova, am discutat pe îndelete pentru interviul din revista premium FANATIK. Am descoperit un om cu capul de umeri, cu o poveste de viață în care durerea s-a împletit cu super-ambiția de erou, un copil abandonat de părinții naturali la 6 luni, dar pus pe drumul victorios de o familie inimoasă care i-a oferit dragoste și sprijin.

Baiaram e parte din filmul învingătorilor. În viață a reușit, acum trebuie să o facă și în fotbalul fierbinte al Băniei, care mestecă an de an cuvântul „titlu” cu gândul la Craiova Maxima.

Ștefan Baiaram: „Este vorba despre un blocaj mental, nu suntem încă maturi”

Ștefan, ce simte un jucător când își vede antrenorul plângând, așa cum s-a întâmplat cu Mirel Rădoi după Universitatea Craiova – Rapid 1-2?

– Este ceva dureros și pentru noi. Clar, nu ne doream acest lucru. Știm că n-am făcut atunci cel mai bun meci contra Rapidului. Îmi pare foarte rău, dar cu siguranță eșecurile ne fac mult mai puternici și o să arătăm mult mai bine în viitor.

Ce crezi tu că se întâmplă cu Craiova la meciurile importante, când presiunea e mai mare și trebuie să faceți pasul decisiv, dar nu-l faceți?

– Cel mai probabil este vorba despre un blocaj mental! Cei mai mulți dintre noi nu suntem încă maturizați, nu știm să jucăm meciurile importante, decisive și acest lucru se vede.

E vorba doar de mentalitate, de experiență sau și de atitudine, cum acuza Mirel Rădoi?

– Nu suntem foarte maturi în joc, nu știm să gestionăm anumite momente și acest lucru se vede în aceste meciuri.

Sunt puțini lideri la Craiova: Mitriță, Baiaram, Bancu. Când cei trei nu merg, se vede imediat pe tabelă în sens negativ pentru voi.

– La fiecare echipă sunt jucători care fac diferența, mai ales cei din atac. Este normal să se mai și întâmple să nu câștigi. Sperăm pe viitor, când mai sunt meciuri foarte importante, să mai iasă și altcineva în evidență, pentru că avem nevoie.

E o presiune prea mare pentru voi când se vorbește de titlu? Până la urmă, toți vă doriți să luați campionatul, și suporterii, și staff-ul, și voi, jucătorii…

– Toată lumea se gândește la acest lucru. Dar nu cred că s-a pus problema de presiune foarte mare. Noi am încercat să luăm fiecare meci în parte. În momentul de față atât am putut să obținem.

• 197 de meciuri și 36 de goluri are Ștefan Baiaram pentru Universitatea Craiova, la 22 de ani și 4 luni

„Am avut și am o ambiție foarte, foarte puternică. Știam că acest lucru mă poate salva de sărăcie”

Ai avut o copilărie grea, ai fost abandonat la 6 luni. Cât de mare a fost ambiția de a reuși?

– Am avut și am o ambiție foarte, foarte puternică. Știam că acest lucru mă poate salva de sărăcie, de a mă face un om mai bun și un sportiv valoros. Asta era singura dorință pe care pe care mi-am pus-o mereu: să devin fotbalist și să joc la Universitatea Craiova!

Prima amintire cu mingea?

– La cinci ani, când m-am și apucat de fotbal. Fratele meu făcea fotbal, este mai mare decât mine, era portar și mi-a plăcut foarte mult. Mă duceam la antrenamente și la un moment dat a sărit mingea peste teren. Tendința copiilor e să ia mingea în mână și să o arunce. Eu am ținut-o pe picior până la teren și antrenorul a văzut că am ceva talent și mi-a zis să vin și eu. Și de atunci am continuat.

Acela a fost momentul când cineva a avut un ochi pentru tine.

– Da. A zis că trebuie să încerc, pentru că e ceva bun în mine.

Dacă toate reușitele pe care le obțin nu am cu cine să le împărtășesc, înseamnă că nu am făcut nimic în viață” – motto-ul lui Ștefan Baiaram

„Îi consider frați pe cei cu care am crescut. Nu știu nimic despre frații de sânge”

Fratele tău portar mai joacă fotbal?

– Nu, s-a lăsat. A avut alt drum în viață. Nu era așa foarte talentat, dar nici nu îi plăceau duelurile. Era foarte fragil. Și-a văzut de alte meserii și acum este foarte bine.

Mai ai alți frați, surori?

– Da, mai am trei frați, toți mai mari ca mine. Eu sunt mezinul familiei.

Toți frații sunteți abandonați?

– Nu. Pe frații mei de sânge sau familia mea de sânge nu i-am cunoscut și nu știu nimic despre ei. Nici despre părinții mei naturali nu am vreo idee, nu am avut nicio tangență cu ei. Frații despre care vă povesteam mai devreme sunt cei cu care am crescut și pe care-i consider frați.

„Nu mi-am dorit niciodată să-i cunosc pe părinții mei naturali, chiar dacă am avut posibilitatea!”

Vorbești despre domnul Gheorghe Burticioiu, care te-a luat la 6 luni și te-a crescut în familia lui. Pe copiii lui îi numești frați…

– Da, el are doi copii naturali și, pe lângă mine, a mai luat încă un copil. De aia spun că am trei frați.

Acum, când ai ajuns cunoscut, nu te-au căutat părinții naturali? Se mai întâmplă astfel de lucruri…

– Chiar am avut câteva episoade de genul. Mă așteptam la acest lucru, când apar la televizor, să fiu contactat. Am încercat să evit! Nu știu dacă erau mama sau tatăl meu, dar ba apărea un nepot, ba o rudă care zicea că avem același nume. Repet, am încercat să evit pentru că nu îmi doresc asta. Nu mi-am dorit niciodată să-i cunosc pe părinții mei naturali, chiar dacă am avut posibilitatea și pot să o fac și în momentul de față! Nu-mi doresc! Simt că așa e mult mai bine.

Ăsta e drumul tău.

– Nu judec ceea ce s-a întâmplat, nu pot să spun dacă a fost bine sau rău. Am încercat să-mi văd de treaba mea și de drumul meu, să nu mă mai întorc în trecut. Sunt genul de persoană care se gândește foarte mult, mai ales dacă mi-aș cunoaște părinții. M-aș gândi la multe lucruri și sunt sigur că nu mi-ar face bine.

„Am o familie foarte frumoasă și unită”

Te-ai gândit vreodată la o fază de genul mâine vine la tine o doamnă sau un domn și ți-ar spune: „Ștefan, eu sunt mama ta!”. Sau „Ștefan, eu sunt tatăl tău!”. Ce ai face?

– Clar nu aș lua în seamă. Mi s-a întâmplat, cum am zis mai devreme, de mai multe ori să îmi spună unii, nu neapărat că sunt mama ta, dar să-mi spună că fac parte din familie, că suntem rude! În momentul de față nu iau în considerare aceste lucruri. Eu am familia mea și îmi văd de treaba mea.

Cum arată familia ta în acest moment?

– O familie foarte frumoasă, o familie unită. Părinții care m-au crescut și frații, iubita mea Cristina și nepoții. Cam asta e!

„Mi s-ar potrivi de minune Spania și mi-aș dori să ajung acolo”

La Craiova s-a vorbit de titlu în primăvara asta, dar și de plecarea lui Baiaram.

– Eu îmi doresc să-mi fac treaba pe care am început-o aici, nu mă gândesc la plecare pentru că este destul de devreme.

Ai avut oportunități, inclusiv în iarnă, din zona arabă, despre care Mihăiță Pleșan a vorbit la Fanatik SuperLiga…

– În momentul de față nu m-aș duce acolo. Simt că pot să joc într-un campionat bun. Vreau să devin un fotbalist și mai bun, iar un campionat puternic m-ar ajuta să mă dezvolt.

Ce înseamnă un campionat puternic?

– Mie îmi place foarte mult Spania! Mi s-ar potrivi de minune și mi-aș dori să ajung acolo.

Anul trecut în vară am refuzat o ofertă de 3,2 milioane din Major League Soccer. În iarnă am refuzat Arabia și Israel. Există o șansă destul de mare ca Ștefan să ajungă și în Premier League. Eu mi-aș dori să aduc 20 de milioane pentru club. Baiaram și în vara trecută a fost aproape să ajungă în Premier League. Sunt două echipe care au revenit în discuții. Dacă ne uităm pe cifrele lui în ultimii 5 ani este printre cei mai buni underi. El și Louis Munteanu sunt acolo, se bat. Dacă nu se accidenta atunci cu Rapid, era plecat” – Mihăiță Pleșan, impresarul lui Ștefan Baiaram

„Chiar am înscris câteva goluri cu acea mască de Zorro, cum mă strigau colegii”

Te ia puțin capul când auzi 8 milioane de euro pentru Ștefan Baiaram din Premier League sau Bundesliga?

– Nu e vorba de bani. Eu vreau să cresc, să fiu un jucător mult mai bun, să ajung la echipa națională. Pentru că ăsta e unul dintre visurile mele, să îmbrac tricoul echipei naționale! Iar un transfer m-ar ajuta mult mai mult să obțin acest vis.

Ți-era teamă când jucai cu masca?

– Teamă nu am avut. La început, la primele antrenamente mi-a fost puțin dificil până m-am obișnuit, dar în meciuri mi-a purtat noroc. Chiar am înscris câteva goluri cu acea mască de Zorro, cum mă strigau colegii.

„Sperăm să-i oferim un titlu lui Mihai Rotaru”

Îți amintești ultima discuție care ai avut-o cu Mihai Rotaru?

– Da, m-a încurajat. Este un patron foarte apropiat de echipă, nu în mod special de anumiți jucători. Mereu a fost așa. Când am venit la echipa mare am început să-l cunosc și mai bine. A încercat să fie alături de jucători, să-i susțină, mai ales dacă trec prin momente grele și dificile. Am trecut și eu, când am avut operația și anumite accidentări. Domnul Rotaru a fost alături de mine, mi-a dat încredere, chiar și când nu am avut o perioadă bună. Este un om care mereu ne-a ajutat și sperăm să îi dăm și noi înapoi ceva.

„Ceva” înseamnă un titlu?

– Rezultate. Rezultate pozitive! Să vadă că ne dorim să câștigăm, să avem rezultate și, dacă vom avea, atunci va veni și titlul!

Acum doi ani, în 2023, am ratat turneul final de tineret pentru că m-am băgat la un meci de Liga Elitelor să-mi ajut colegii. Și acum regret acea decizie. M-am accidentat fix cu o săptămână jumate înainte de Euro. Am avut un meci la juniori, am încercat să îi ajut să ne calificăm mai departe, dar mă bucur că au câștigat și fără mine” – Ștefan Baiaram

„Îl știu pe Tavi Popescu de când juca la Rapid. Suntem prieteni și ne înțelegem foarte bine”

La naționala de tineret ești coechipier cu Octavian Popescu, cu care puteai să joci și la Craiova.

– Da, l-am prins la echipa mare pe vremea domnului Victor Pițurcă. L-a luat atunci și chiar am stat câteva luni împreună. Oricum, îl știam pe Tavi de când juca la Rapid. Suntem din aceeași generație. Ne-am întâlnit la multe turnee, la echipa națională. Ne cunoaștem, suntem prieteni, chiar ne înțelegem foarte bine.

Era bun un Tavi Popescu la Craiova?

– Da, era. Fiecare jucător valoros are loc, nu doar la Universitatea, la orice echipă cu pretenții. Toți fanii își doresc jucători valoroși la echipele lor.

Sunt fundași buni la fiecare echipă. Și Steaua, și Rapid, și CFR au jucători buni și în defensivă, nu doar Craiova. Iar apropo de cei care mi-au creat probleme, îl trec aici pe Vali Crețu. Când joc mijlocaș stânga, am probleme cu Vali Crețu! Este un jucător foarte agresiv. De fapt are o agresivitate ieșită din comun și lucrul acesta, mai ales pentru mine, e dificil” – Ștefan Baiaram

„Am avut noroc cu tatăl iubitei mele, că mă cunoștea și mi-a pus o vorbă bună. Nu voia să iasă cu mine”

Cum ai cunoscut-o pe iubita ta, Cristina Răduț?

– Pe rețelele de socializare. La început a fost foarte dificil să ies cu ea. Chiar am stat două luni până să fie de acord. Noroc că tatăl ei e pasionat de fotbal și mă cunoștea. Mi-a pus o o vorbă bună!

La ce te-ai gândit când ai aflat că e luptătoare, că face sport de performanță?

– După ce am început să ies cu ea și să vorbim mai multe lucruri, atunci mi-a zis că face acest sport. Văzusem și niște poze. Sincer, la început mi-a fost puțin aiurea… Nu eram de acord… Nu îmi plăcea lucrul acesta, că face sport de contact. Chiar am fost la un meci al ei și am zis că nu mai merg niciodată!

A fost primul și ultimul meci la care ai fost?

– Am fost de fapt la două meciuri. La primul meci am zis că nu mai merg niciodată, dar m-a convins să mai merg la încă unul. Nici nu era în Craiova și mi-am spus că trebuie să fiu alături de ea.

„E ciudat să o vezi pe soția ta, pe prietena ta, luând pumni sau sângerând”

Ce senzații ai trăit în tribună la meciurile iubitei tale? Vezi lovituri, vezi sânge…

– Am niște emoții pe care nu le am eu ca fotbalist. E ciudat să o vezi pe soția ta, pe prietena ta, luând pumni sau sângerând. E un lucru foarte ciudat.

Ai văzut-o sângerând?

– Da, și nu doar o dată.

Acasă cum e? E mai bine să fii cuminte, nu?

– Toată lumea e surprinsă cum e Cristina acasă. Este o persoană total opusă față de sportul pe care îl face. Este foarte feminină! Și eu când am cunoscut-o, asta mi-a plăcut, că în particular nu are nicio treabă cu sportul pe care îl practică. Iar chestia asta m-a atras extraordinar.

„Pot să am toți banii din lume dacă nu sunt fericit și liniștit când mă duc acasă”

Tu ai fost de două ori la meciurile ei, ea vine mai des pe stadion să te încurajeze.

– Da, ea mereu vine când este în Craiova, când nu are facultate, când nu are antrenamente. Dacă are timp, vine la meciurile mele. De când e cu mine a încercat să învețe ce e fotbalul. Am încercat să o învăț regulile, pentru că nu știa nimic despre fotbal.

Cu VAR-ul înțelege ce e?

– Mai greu… Nu înțelegem nici noi, oamenii din fotbal, de multe ori!

Vorbeai de copilăria ta și de sărăcie. Te consideri acum un om bogat?

– Nu mă consider un om bogat. Bogăția mea e că sunt sănătos, că am o familie frumoasă, unită și pentru mine acest lucru contează cel mai mult. Pot să am toți banii din lume dacă nu sunt fericit și liniștit când mă duc acasă. Sunt un om bogat sufletește.

Elvir Koljic, cel mai bun prieten: „M-a ajutat mult, m-a luat sub aripa lui”

Care e prietenul tău cel mai bun?

– Am prieteni și din fotbal, și din afara fotbalului. Un prieten bun e acela pe care dacă îl sun la 12 noaptea vine și mă ajută. Din fotbal, un prieten foarte bun este Elvir Koljic, fostul nostru coleg care a plecat la Rapid. Am avut o relație foarte apropiată cu el când era aici. Și acum vorbesc în fiecare zi cu el. Este un jucător care m-a ajutat extraordinar de mult când am ajuns la echipa mare, el deja era consacrat. E un jucător foarte, foarte bun și m-a ajutat mult, m-a luat sub aripa lui.

Ce ai face într-o zi dacă n-ai avea telefon? Ți-ai pus vreodată problema?

– Mi-ar fi prea dificil. Din păcate stau foarte mult pe rețelele de socializare, pe YouTube și nu știu dacă aș putea rezista fără telefon. Ar fi un test foarte interesant, o experiență grea. Chiar m-ați făcut curios ce aș face fără telefon.

Ce făceai dacă n-ai fi jucat fotbal?

– Cred că tot în zona aceasta a sportului, un profesor de sport, un antrenor, ceva tot în zona sportului. Altceva nu cred că aș fi făcut.

Dar viața după fotbal?

– Acum nu m-aș vedea antrenor, dar nu se știe. Și Mister Rădoi îmi spunea că la 25 de ani nu zicea că o să fie antrenor vreodată. N-am de unde să știu cum mă va duce viața.

• 30 iunie 2026 este data la care expiră contractul lui Ștefan Baiaram cu echipa lui Mihai Rotaru
• 14 meciuri și 2 goluri are jucătorul oltean pentru naționala de tineret U21 a României

Cum are de gând să pună-n practică sfaturile lui Cârțu. „Sunt momente când nu gândești limpede”

Sorin Cârțu e supărat după unele ratări ale tale că nu-i asculți sfaturile…

– Vorbesc mereu cu nea Sorin și încearcă să-mi dea cele mai bune sfaturi. Într-adevăr, anumite situații puteam să le gestionez mult mai bine. Știu asta. I-am explicat și lui că în momentele acelea este foarte greu să gândești foarte limpede. Încerc să iau cea mai bună și rapidă soluție. De multe ori nu-mi iese și regret. Sper ca pe viitor să îmbunătățesc lucrurile acestea și să fiu mai decisiv.

Înveți și de la Mitriță, nu?

– Da, învăț mereu. Contează foarte mult să-l ai coleg pe Mitriță. Nu trebuie să mai spun eu ce calități are. Fiecare echipă are nevoie de un lider ca Alex Mitriță, care te pune în evidență, îți creează mai multe spații, îți dă foarte multe pase decisive. Mitriță te ajută și te pune în valoare!

Barcelona, echipa de suflet și cei 3 idoli: doi sunt de la Real Madrid!

Echipa preferată din străinătate?

– Barcelona este echipa mea de suflet.

Idoli?

– Da, am 3 jucători. În momentul de față, pe poziția pe care joc eu, Lamine Yamal este cel mai în formă jucător din lume. De la el încerc să iau cât mai multe chestii. Chiar dacă este mai mic decât mine! Este deja un jucător extraordinar, campion european.

Crezi că o să-l depășească pe Messi?

– Pentru mine Messi este și va rămâne cel mai bun jucător din istorie. Mi-a plăcut întotdeauna de el și cred că așa va rămâne.

Care sunt ceilalți doi idoli ai tăi?

– Vinicius și Mbappe de la Real Madrid. Deci doi rivali! (n.r. – râde) Dar aici e vorba de valoare!

Îmi place să mă uit la fotbal, în special la echipele care mă interesează din campionatele străine. Dar când sunt liber încerc să mă mai și detașez. Mă duc la un film, mă plimb cu iubita” – Ștefan Baiaram

Primul gol european al lui Baiaram, în poarta „necunoscutului” Mamardașvili!

Îți mai amintești primul tău meci la Craiova? Și ca jucător, și ca spectator.

– Prima oară am fost pe stadion la 6 ani! Îmi amintesc și debutul ca jucător, titular cu Clinceniul. Asta în campionat, pentru că jucasem în Europa League, la Baku, cu Sabail.

Pentru că tot ai vorbit de meciuri europene, primul tău gol a fost cu Lokomotiv Tbilisi, devenind cel mai tânăr marcator al Craiovei la 17 ani și jumătate.

– Da, îmi amintesc și golul. Mi-a centrat Nicușor (n.r. – Bancu) și am înscris din prima, cu stângul. Am înscris, dar nu am câștigat.

Mai ții minte cine era în poartă la Tbilisi?

– Nu mai știu.

Mamardarșvili, care e titular de ani buni la Valencia, în La Liga.

– Wow. Îmi doresc să ajung și eu la o astfel de echipă și să îmi fac un viitor.

„Sunt foarte credincios! Nu e un motiv de laudă, dar e o realitate”

Ești un tip superstițios?

– Da, și înainte de meciuri, și în timpul săptămânii, am tabieturile mele. Mă rog mereu înainte de partide, intru cu dreptul pe teren. Mă rog înainte de meci, am o carte cu rugăciuni mereu cu mine. Când intru la masaj în timpul săptămânii o fac cu piciorul drept și multe lucruri le fac cu mâna dreaptă.

Mergi la biserică?

– Sunt foarte, foarte credincios. Nu am spus-o până acum și nu e un motiv de laudă, dar e o realitate. Soțul surorii mele este preot. De asta și cred foarte mult în aceste lucruri și cred că fiecare ar trebui să creadă.

Întrebarea care-și așteaptă răspunsul de 34 de ani!

În final, întrebarea la care așteaptă răspuns toată Oltenia fotbalistică. Când ia Craiova titlul?

– Craiova va lua campionatul când o să fie constantă și n-o să mai aibă fluctuații de formă, când nu vom mai avea momente pe care să nu știm să le gestionăm. O să luăm titlul când vom avea cât mai mulți jucători în formă.

Va fi atunci bairam cu Baiaram sau fără Baiaram?

– Eu îmi doresc să fie cu Ștefan Baiaram, dar pe viitor nu știm ce va fi!

CARTE DE VIZITĂ ȘTEFAN BAIARAM

*Data nașterii: 31 decembrie 2022;

* Echipe: FEFS Craiova (2009), Luceafărul Craiova (2009-2010), CS Casa Bogdan (2010-2014), Universitatea Craiova tineret (2014-2018), Univ. Craiova (2019 – ?)

• 1,7 milioane de euro este cota actuală a lui Ștefan Baiaram, cea mai mare din carieră