Andrei Vochin o taxează pe FCSB, după 0-3 cu UTA Arad: „Cupa strugurilor acri”

Există competiții care scot la iveală valoarea adevărată a echipelor. Și există altele care scot la iveală… scuzele. Iar Cupa României, în noul ei format, pare că a devenit terenul fertil al plângerilor. Nu trece ediție fără ca cineva să descopere un nou motiv pentru care nu s-a calificat: ba că sistemul e prost, ba că deplasările sunt multe, ba că terenul nu e drept, ba că mingea sare prea rotund.

Andrei Vochin, opinie radicală după lamentările FCSB-ului

Cel mai savuros episod din acest sezon vine însă dinspre FCSB, o echipă care acuză cu o hotărâre demnă de cauze mai serioase faptul că trebuie să dispute toate meciurile din grupă în deplasare. O dramă națională, ce să mai. O nedreptate cosmică. O lovitură directă la temelia fotbalului românesc, de parcă regulile ar fi fost scrise special ca să le strice lor feng-shui-ul.

Numai că există un mic detaliu pe care s-au grăbit să-l lase acasă, probabil lângă tactica pe care n-au aplicat-o: meciul dintre echipele din aceeași urnă se trage la sorți pentru stabilirea gazdei. Adică exact partida pentru care FCSB acuză injustiția eternă a sistemului. Ca dovadă, anul trecut au jucat acasă cu Universitatea Craiova. Au fost gazde, pe teren propriu, în fața suporterilor, în condiții perfecte. Și?

Tot n-au trecut de grupe. Nici sistemul nu i-a ajutat, nici stadionul, nici sorții, nici logica universului. Dar partea cu adevărat delicioasă este următoarea: în aceeași ediție, CFR Cluj a jucat toate meciurile din grupă în deplasare. Toate. La Piatra Neamț, la FC Argeș, în Giulești cu Rapid.

FCSB, Drama Queen

Nici nu mai contează adversarii — important e că n-au pupat gazonul propriu nici măcar o secundă. Și ce s-a întâmplat?  Au ieșit lamentați?  Au acuzat sistemul? Au cerut anularea competiției? Nu. S-au calificat, au câștigat sferturile, au câștigat semifinala și, în final, au câștigat trofeul.

Aceeași competiție, același format, aceleași reguli. Rezultate complet diferite. Singura diferență? Una dintre echipe a fost Cup King. Cealaltă Drama Queen. Adevărul este simplu și deranjant pentru mulți: formatul nu te oprește să te califici. Managementul echipei, da. Dacă ești bun, treci mai departe. Dacă nu ești, găsești o explicație.

De fiecare dată alta. Când îți pică sorții acasă, n-au fost motivați băieții. Când pici în deplasare, e vina formatului. Când ai teren bun, nu-i atmosferă. Când ai atmosferă, e prea multă presiune.

Cupa strugurilor acri

În realitate, Cupa României n-a devenit „competiția nedreptăților”, ci competiția în care scuzele sună mai tare decât golurile marcate. Una în care prea mulți preferă să dea vina pe urne, tabele, programe și algoritmi, în loc să dea vina pe ce văd în teren.

Iar până când fotbalul nostru va înțelege că nu sorții marchează, nu sistemul recuperează mingea și nu formatul califică o echipă, vom continua să asistăm, an de an, la aceeași degustare publică: Cupa strugurilor acri, ediția nu se știe câta, cu aceiași protagoniști și aceleași replici. Până la urmă, e simplu: dacă ai valoare, câștigi. Dacă n-ai, îți rămâne doar să spui că strugurii sunt acri.