Armele interzise la care Armata Română a renunțat și care fac prăpăd în Ucraina. „Azi nu avem nevoie de ele, dar peste un an…”

În Uniunea Europeană, mai multe state s-au retras sau se pregătesc să se retragă din convențiile privind minele antipersonal (Convenția de la Ottawa) și munițiile cu dispersie (Convenția de la Oslo). Este vorba de statele ce au graniță cu Rusia și vor să-și pregătească fortificații și linii de apărare, utilizând aceste arme. Gestul lor a dat naștere unei dezbateri aprinse, dezbatere care în prezent nu există în România, deși țara noastră își dezvoltă în prezent capacitățile industriei de apărare.

Statele NATO renunță la tratatele internaționale

În data de 19 iunie Parlamentul Finlandei a votat retragerea din Convenția de la Ottawa privind minele anti-personal, urmând ca retragerea efectivă să intre în vigoare la șase luni după notificarea oficială a ONU. Gestul Finlandei, stat care are o graniță comună cu Rusia de peste 1.000 de km, vine după decizii similare ale Poloniei și statelor baltice, Estonia, Letonia și Lituania.

Mai mult, în ceea ce privește Lituania, în luna martie a acestui an, statul NATO s-a retras oficial și din Convenția de la Oslo privind munițiile cu dispersie. Toate aceste state au invocat schimbarea mediului de securitate, adică amenințarea venită din partea Rusiei, stat care folosește ambele tipuri de muniție interzise prin cele două tratate.

Unele organizații non-guvernamentale și experți care militează pentru dezarmare au criticat aceste decizii pe motiv că pun în pericol viața și siguranța populației civile. Minele anti-personal rămân active mult după încetarea unui conflict, iar munițiile cu dispersie, la fel, au în compunere mii de mici bombe anti-personal care nu întodeauna explodează, devenind un pericol pentru civili.

Ambele tipuri de muniții și-au dovedit utilitatea însă pe frontul de Ucraina. Rușii au făcut uz de ele intens în vara în anului 2023, atunci când au reușit să oprească ofensiva ucraineană, iar acum armata ucraineană utilizează cu succes minele anti-personal pentru a frâna atacurile Rusiei. Ambele tipuri de muniție au fost oferite Ucrainei de către SUA, în condițiile în care statele europene, cu unele excepții, au renunțat de mult la acest tip de armă.

Care este situația României

România este semnată a Convenției de la Ottawa și, într-un răspuns pentru FANATIK, Ministerul Apărării a precizat că Armata Română a distrus încă din anul 2004 toate stocurile de mine anti-personal. Mai mult, ministerul a precizat că în acest moment „nu există perspectiva retragerii” din acest acord.

„România se numără printre primele state semnatare ale Convenției privind interzicerea folosirii, stocării, producerii și transferului de mine anti-personal și distrugerea acestora (Convenția de la Ottawa). Convenția a fost ratificată de Parlamentul României prin legea 204/15.11.2000 și a intrat în vigoare la 1 mai 2001.

De asemenea, România a finalizat procesul de distrugere a stocurilor de mine anti-personal la 25 martie 2024, cu peste un an în avans față de data limită stabilită prin convenție (1 mai 2005).

De la data ratificării convenției, Ministerul Apărării Naționale și-a asumat toate obligațiile rezultate și a întreprins toate măsurile necesare pentru aplicarea în integralitate a prevederilor acesteia, iar la momentul actual nu există perspectiva unei eventuale retrageri din respectivul acord”, se arată în răspunsul MApN, pentru FANATIK.

În ceea ce privește munițiile cu dispersie, MApN a transmis că România nu este semnatară a Convenției de la Oslo. Chiar dacă în trecut România a produs și a avut în dotare astfel de armament, inclusiv bombe aeropurtate și proiectile DPICM, au existat în ultimii ani mai multe declarații ale oficialilor români (MAE și MApN) care au subliniat că țara noastră nu mai produce astfel de armament.

Ar trebui România să producă din nou astfel de muniții?

În condițiile în care Finlanda, Letonia și Lituania s-au retras recent din această convenție privind armele cu dispersie, iar Polonia la fel ca și România nu este semnatară, se ridică întrebarea dacă, la fel ca și în cazul minelor anti-personal, țara noastră ar trebui să ia în considerarea dotarea cu astfel de armament, sau cel puțin producția sa.

Experții militari și în securitate sunt de părere că în aceste țări dezbaterile pe aceste teme au fost în termeni de riscuri și costuri: riscurile la care își expun propria populație prin astfel de muniție, versus costurile pe care aceeași populație le-ar suporta în cazul unei invazii a Rusiei, țară care nu este semnatară la aceste convenții, ba chiar a folosit astfel de muniții chiar intenționat împotriva civililor din Ucraina.

„Polonezii și balticii au luat această măsură pentru că până la urmă trebuie să-și găsească forme prin care să-și apere propria țară.

Minele anti-personal odată ce se termină conflictul devin o problemă serioasă pentru populația civilă. Forțele armate își creează culoare de înaintare, adică ele nu deminează un front întreg, ci doar suprafețe reduse. Deminarea umanitară este extrem de scumpă (deminarea militară urmărește un procent de 90%, pe când cea umanitară, adică pentru civili, urmărește un procent de peste 99%)”, a declarat, pentru FANATIK, generalul (r) Dan Grecu, care a subliniat că armata rusă a utilizat intens aceste mine antipersonal în războiul din Ucraina, „împânzind linia Surovikin” cu astfel de mine.

Generalul este de părere că aceste mine, din punct de vedere tehnologic și operațional, nu sunt deloc depășite, adică cu siguranță o armată aflată în apărare ar avea nevoie de ele. Totuși, generalul este de părere că România nu se află în aceeași situație cu balticii sau polonezii în condițiile în care țara noastră „nu are graniță cu Rusia”. Totuși, generalul Dan Grecu spune că faptul că acum nu ne trebuie aceste mine, asta nu înseamnă că acest lucru nu va fi valabil peste câțiva ani.

„Ele nu sunt depășite deloc, ba din contră. Sunt deosebit de avansate tehnologic. Sunt mine care pot exploda acum la senzor, la mișcare, nu mai sunt acele mine pe care trebuie să calci cu piciorul. 

Deocamdată nu avem pe nimeni la hotare! Deci nu există o urgență. În cazul unei urgențe, și asta însemnând apărarea patriei, iei orice mijloace necesare, inclusiv această măsură. Aceasta este poziția mea de militar. E o balanță fină. Astăzi nu avem nevoie de ele, dar mâine, poimâine, peste un an? Cine știe?”, a mai declarat generalul Dan Grecu.

Acesta este de părere că România nu se poate compara la capitolul Apărare cu Polonia în privința modului în care liderii celor două țări și-au construit strategiile în ultimii ani.

„Nu poți să pui Polonia în oglindă cu România, pentru că țara noastră ar trebui să fie în oglindă cu ei, adică să împrumutăm niște lideri de la ei, că altfel nu avem cum. Liderii noștri au tratat cu indiferență apărarea națională timp de 35 de ani. Abia acum s-au trezit, după ce ia-u trans de mână cei din NATO, altfel băieții noștri n-au avut nicio treabă. În Polonia este cu totul altceva.

Tratatul de la Ottawa a fost negociat la început la mileniu, cu un obiectiv nobil, de a elimina aceste arme, dar în egală măsură există interesul celui care se apără. Atunci când îi intri în casă unuia, el se apără cu ce poate și cu ce are”, a mai declarat generalul Dan Grecu, pentru FANATIK.

România ar trebui să producă aceste muniții

Expertul în politică internațională, Cristian Dorobanțu, este de părere că România ar trebui să renunțe și ea la aceste acorduri, care nu-și mai găsesc rolul în actualul context geo-strategic. În opinia sa, dincolo de dezbaterea filosofică (unde ar putea fi invocat argumentul pantei alunecoase, unde tragem linie? Adică, dacă permitem aceste arme, de ce nu și cele chimice sau biologice?), în termeni pragmatici aceste arme și-au dovedit utilitatea.

„E o temă pe care eu am ridicat-o încă din anul 2021. Pe timp de pace, la nivel filosofic, etic, e ușor să susții interzicerea lor, dar atunci când ai un stat care luptă cu exact aceleași arme și nu respectă aceste norme problema se schimbă. Atâta timp cât aceste țări, care știu foarte bine ce înseamnă amenințarea rusească, cred că ar fi foarte bine și noi să ne uităm extrem de atent dacă mai are relevanță acest acord.

Până la urmă este o analiză în termeni de costuri. Care sunt costurile (în termeni de riscuri) pentru propria populație civilă, versus costurile în cazul unei invazii a Rusiei pentru populație. Cred că de la un punct în colo, daca facem o analiză a situației, cu siguranță că România ar trebui să renunțe la acest angajament”, a declarat Cristian Dorobanțu, pentru FANATIK.