”Ați” sau ”a-ți”, două cuvinte care îi pun în dificultate pe mulți români. Când și în ce context se folosesc corect

Scrierea corectă a cuvintelor ”ați” și ”a-ți” creează deseori confunzii în rândul românilor. Cele două cuvinte par identice, se pronunță la fel, însă se folosesc în contexte diferite.

Ce sunt cuvintele omofone

Limba română este una dintre cele mai bogate limbi romanice. Cu un lexic de peste 60.000 de cuvinte, nu este de mirare că unele dintre ele sunt adevărate capcane pentru vorbitori, chiar și pentru cei experimentați.

Multe cuvinte din limba română sunt asemănătoare, însă ceea ce le diferențiază, totuși, sunt modul de scriere și contexul în care sunt folosite. În această categorie intră ”ați” și ”a-ți”, doi termeni care îi pun în dificultate pe vorbitori.

”Ați” și ”a-ți” sunt ceea ce în limba română poartă numele de cuvinte omofone. Adică, se pronunță la fel, dar scrierea lor este diferită, în funcție de context. Tocmai de aceea, este important să știi când se folosește corect variantă cu cratimă și cea fără cratimă.

Când se scrie ”ați” și ”a-ți”

”Ați” într-un singur cuvânt se scrie doar atunci când este verb auxiliar și face parte din structura perfectului compus al verbului de conjugat. De obicei, în astfel de cazuri, ”ați” este urmat participiul verbului de conjugat. De exemplu: ”Ați mâncat astăzi?”

”A-ți” se scrie cu cratimă atunci când este urmat de un verb la modul infinitiv. Cratima din această structură marchează rostirea într-o singură silabă, a prepoziției ”a”, caracteristică modului infinitiv și a pronumelui neaccentuat ”-ți”. De exemplu: ”Sunt aici pentru a-ți spune ceva”.

Ce alte cuvinte omofone mai există în limba românâ

”Ați” și ”a-ți” nu sunt singurele exemple de cuvinte omofone din limba română. Tot în aceeași categorie intră ”mai” și ”m-ai”, termeni care se pronunță la fel, dar se scriu diferit în funcție de context.

”Mai” este scris într-un cuvânt în structuri precum ”luna mai” sau ”mai vedem”. În schimb, formei ”m-ai”, i se aplică același principiu precum formei ”a-ți”. De exemplu: ”De ce m-ai sunat?”

În aceeași categorie intră și formele ”nai” (El cântă la nai) și ”n-ai” (N-ai avut curaj) și ”sau” (Vrei mere sau pere?) și ”s-au” (Ei s-au certat).