Bogdan Baratky, editorial dur după sezonul slab al Rapidului: „Ca și suporterii, jucătorii sunt victimele haosului, lipsei de viziune și de înțelegere a fenomenului”

Vestea bună este că s-a încheiat sezonul. Și este singura veste bună pe care o am. După 3 ani de „proiect” care urma să transforme Rapidul într-o „putere regională”, după zeci de milioane cheltuite și zeci de jucători vânturați prin Giulești, am ajuns să ne bucurăm că sezonul se încheie. Din nefericire, banii și belșugul au adus stabilitate, dar cu prețul falimentului emoțional. În cei 3 ani Rapidul a făcut pasul de la playout la playoff, dar singura performanță sportivă a rămas, pentru 3 sezoane consecutive, salvarea de la retrogradare; probabil cea mai scumpă menținere în prima ligă din istoria fotbalului românesc.

Speranța moare ultima. Dar moare și ea…

Dincolo de dezamăgirea rezultatelor, drama Giulestiului este aceea că în 3 ani speranța, încrederea și entuziasmul au dispărut. Iar temerea mea cea mare este că nici spiritul nu se simte prea bine. Spiritul, acest concept complet străin celor care populează astăzi birourile clubului și care a perpetuat Rapidul prin trei orânduiri istorice. Cea mai cruntă pentru Rapid fiind, de departe, ultima. V-ați fi gândit la așa ceva, dragi rapidiști? Rapid s-a deplasat la Cluj cu antrenor interimar, pentru un meci în care singura miză era decența. Și la finalul căruia, spre lauda lor, jucătorii au demonstrat că pot reprezenta cu onoare culorile clubului.

Stolz – Manea, Bădescu, Ciobotariu, Braun – Grameni, Vulturar, Christensen – Pop, Burmaz, Dobre

Cu Săpunaru retras, Ignat și Pașcanu accidentați, Chihaia începe Cu Bădescu titular în centrul apărării și cu Pop în dreapta liniei de atac. Grameni e titular în fața lui Ademo, pentru că Grameni e al Rapidului, Ademo e împrumutat și sezonul viitor mizăm pe omogenitate, adică nu avem buget de transferuri și probabil nu vom activa clauza de cumpărare. După trei ani de cheltuieli indecente, tranziția către austeritate e cât se poate de firească.

Aplauze pentru jucători

Scăpați de presiunea punctelor și obiectivelor, dar și de frica și fricile antrenorului, echipa a jucat relaxat. Mai important, jucătorii au jucat ce știu. Ce am văzut în seara asta a fost un free style al unor băieți care au vrut să arate că știu și pot juca fotbal. Sigur nu de titlu, poate nici de cupe europene, dar cu certitudine nici fotbalul chircit, pipernicit și insalubru pe care au fost obligați să-l practice.

Nu voi insista pe faze, nici pe greșeli sau reușite, mă voi rezuma la a-i felicita pe jucători pentru partidă. Pentru că în opinia mea nu jucătorii sunt în top 3 cauze pentru dezastrul sportiv de la Rapid. Ca și suporterii, jucătorii sunt victimele haosului, lipsei de viziune și de înțelegere a fenomenului. Abuzați de strategia sportivă halucinantă, de schimbările de antrenori, de joaca de-a sistemele, afectați de conflictele interne, jucătorii au fost de multe ori lăsați singuri în fața nemulțumirii suporterilor. La figurat și de multe ori la propriu, după meciuri terminate prost. Ba chiar s-au construit alibiuri pe seama lor, cu degete îndreptate, acuzator și nemeritat, spre ei. Chihaia a început cu 3 underi în primul 11 și a mai introdus pe parcurs 3 juniori – Banu, Niculcea și Șucu (ultimii 2 în prelungiri). Nu, nu este o coincidență de nume; Andrei este fiul lui Dan Sucu și, daca mă întrebați pe mine, sunt convins că nu tatăl său a cerut asta. Dar acest debut, unul care nu face bine nimănui, arată modul în care fotbalul e văzut și înțeles la Rapid. Pentru că Andrei, poate un copil talentat, trebuia ținut departe de suspiciuni și ajutat să își demonstreze talentul înainte de debuta în prima echipă a Rapidului.

Urmează stația „Indiferență”

Se încheie astfel încă un sezon de locurile 5-6, la fel ca precedentul, cu o diferență majora însă. Dezamăgirea există, dar nu mai doare. Iar asta e o veste proasta, pentru că indiferența e cel mai rău lucru care se poate întâmpla unui club de fotbal. Punctul de maxim al „proiectului’ Rapid a fost acel 4-0 cu FCSB de pe Arena Națională. Acum un an și-un pic. Maxim sportiv, maxim de optimism, maxim de emulație. Arena a fost atunci sold out în 3 zile, peluza arăta fabulos; astăzi totul este la cota de varie. Sau nițel sub. Prăbușirea a fost dramatică; picaj necontrolat, vrie.

Rapid repetă astăzi fix erorile de anul trecut. Motivele sunt poate diferite, dar erorile sunt identice. Interimar atunci, interimar acum. Se încheie sezonul fără că Rapid să-și cunoască antrenorul pentru următorul sezon. După ce l-am retras pe repede înainte pe Săpunaru, nu reușim să ne punem ordine-n gânduri nici în ceea ce privește directorul sportiv. Adică poziția din organigramă care ne-a încurcat permanent în ultimii 3 ani.

Pildele din jurul nostru

Sezonul asta Europa fotbalistică ne-a oferit parca mai multe povești frumoase că niciodată. Newcastle, Crystal Palace, Tottenham, Napoli. Cluburi fără ADN de învingător, în nici un caz aspiratoare de trofee, au arătat cum poți reuși în fotbalul de azi să-ți bucuri suporterii și acționarii. Fiecare dintre aceste triumfuri are povestea sa. Povestea managerială și povestea suporterilor. Prima ar trebui să fie o lecție (dar cine s-o înțelega?!), a doua este experianța pe care orice suporter (cu atât mai mult rapidistul) și-ar dori să o trăiască.

Astăzi, Sunderland a câștigat barajul de promovare în Premier League. Mulți ați urmărit probabil serialul. Aveți acolo cele două povești: a managementului din birouri și a emoției din tribună. Parcă nici o poveste dintre cele de mai sus nu e mai aproape de cea a Rapidului. Sunderland a ajuns în liga 3, a ratat promovări, a suferit. Rapid a ajuns chiar mai jos prin subsolurile fotbalului, s-a ridicat și a revenit. După ce s-a calificat la baraj cu gol în minutul 120, Sunderland a promovat astăzi cu gol în minutul 95. Pentru că draga mea Karma, pe care am tot pomenit-o, funcționează în ambele sensuri. Îi răsplătește pe merituoși.

WE HAVE FU…N’ DONE ITTTT!!!

Asta a fost postarea clubului la finalul meciului de poveste care i-a dus în Premier League. Azi, 24 mai 2025. Conexiune cu suporterii, comunitate, unitate, împreună…asta înseamnă we have f….n’ done it. Dincolo de orice dubiu.

În oglinda, ieri, clubul Rapid a emis al enshpelea comunicat al acestui sezon, ținând să precizeze pe final că „ (…) reafirmăm ceea ce conducerea a precizat în repetate rânduri: organigrama este în continuare în proces de definitivare. Acest proces complex, menit să întărească structura administrativă și sportivă, vă fi finalizat și prezentat public înainte de începerea următorului sezon competițional”.

QED.