Care este varianta corectă: niciodată, nici odată sau nici o dată? Mulți români le folosesc greșit

Cum se scrie corect, “niciodată”, “nici odată” sau “nici o dată”? De multe ori, cele trei forme sunt utilizate în mod greșit de către români. Toate au, însă, un sens diferit, care depinde de contextul în care se folosesc.

Cum se scrie corect: niciodată, nici odată sau nici o dată?

Româna este o limbă destul de complexă și îi poate pune în dificultate chiar și pe vorbitorii nativi. Multe persoane se gândesc de două ori atunci când vine vorba despre folosirea cratimei și despre utilizarea corectă a cuvintelor compuse.

Un exemplu în acest sens este dat de cuvintele “niciodată”, “nici odată” sau “nici o dată”. Toate cele trei forme menționate sunt corecte, însă trebuie folosite în contexte diferite.

“Niciodată” este un adverb și înseamnă “în niciun moment”. Poate fi folosit într-un context precum “Niciodată nu am visat că pot să câștig la loto atât de mulți bani.”, notează shtiu.ro.

În cazul formei “nici odată”, aici este vorba despre două adverbe, iar sensul este de “nici odinioară”. “Nu am crezut în vorbele tale nici odată, nu cred nici astăzi.”, este un exemplu în care poate fi folosită această construcție.

De asemenea, “nici o dată” este o construcție alcătuită din adverb și o locuțiune adverbială. Aceasta înseamnă “nici o singură dată”, adică zi calendaristică. “Nici o dată nu m-a salutat cum trebuie.” este un exemplu pentru modul în care se folosește această formă.

Astfel, niciuna dintre cele trei construcții nu este greșită. Indiferent de formă, este important să fie utilizată în mod corespunzător și să fie aplicate corect regulile gramaticale.

Cu toate acestea, sensul unei propoziții se poate schimba destul de ușor în fiecare caz. Atunci când cuvintele nu sunt scrise așa cum trebuie în propozițiile menționate sau se adaugă o virgulă, înțelesul este diferit.

“Nu credeam că nu o să îl mai ascultăm niciodată./ Nu, credeam că nu o să îl mai ascultăm niciodată.” sunt două fraze în care diferența de exprimare este evidentă.

În prima variantă, cuvântul “nu” are rol de negație. De altfel, în a doua variantă, cuvântul “nu” este separat de restul frazei printr-o virgulă și este folosit pentru negarea unei situații precedente.