Cum arată lupta cu evaziunea fiscală în strategiile de apărare națională. Măsurile elaborate pe hârtie încă din anul 2010

Președintele Nicușor Dan a declarat, în prima sa conferință de presă susținută la Cotroceni în calitate de șef al statului, că este de acord cu implicarea serviciilor de informații în combaterea marii evaziuni fiscale. „E o discuție dacă e nevoie să modificăm în sensul acesta Strategia Națională de Apărare”, a spus acesta. Decizia va fi luată la prima ședință a CSAT, convocat pentru această lună, însă tema combaterii evaziunii fiscale este în strategiile de apărare încă din anul 2010.

Ce spunea Strategia de Apărare în anul 2010

În documentul adoptat de CSAT în anul 2010 se vorbește despre amploarea și complexitatea criminalității economico-financiare, în condițiile în care prejudiciul de pe urma acestor infracțiuni se triplase în ultimul an, ajungând la suma de 19 miliarde lei. „În anul 2009, fiind constatat un număr de aproximativ 80.000 de fraude de această natură, cu un prejudiciu de peste 19.000.000 mii lei, de 3 ori mai mare decât în 2008”.

În ceea ce privește strict infracțiunea de evaziune fiscală, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru anii 2010-2013 menționa creșterea numărului de cazuri de la 3.900 de infracțiuni în anul 2006 la 9.300 în anul 2009. Ca probleme, erau identificate „procedurile de lucru greoaie” și „o legislație neadaptată la situațiile reale”. În aceste condiții se cerea „imperios” întărirea mecanismelor de control pentru combaterea acestui fenomen, dar și proceduri clare pentru confiscarea fondurilor rezultate din urma evaziunilor.

„Este imperios necesar să se creeze condiţii de întărire a capacităţii de investigare şi urmărire a acestor infracţiuni, (…) să se îmbunătăţească procedurile de confiscare a fondurilor rezultate din aceste infracţiuni, să se creeze condiţii pentru refolosirea acestor fonduri, să se pună accent pe întărirea capacităţii de identificare a tranzacţiilor suspecte”, se arată în Strategia de Apărare din 2010.

De altfel, în acest document, obiectivul strategic nr.2 identificat (nr.1 era siguranța cetățeanului) era „asigurarea unui climat de legalitate mediului de afaceri”, teza asumată fiind aceea că „securitatea economică constituie unul dintre elementele structurale ale securităţii naţionale”.

Primul domeniu de intervenție în acest caz era protejarea bugetului consolidat al statului, „combaterea evaziunii fiscale și a fraudelor vamale”.

În ceea ce privește reușita autorităților în combaterea evaziunii fiscale, Comisia Europeană anunța în anul 2015 că România a înregistrat cel mai mare gap de TVA din Uniunea Europeană, 37,18%, sau 7,65 miliarde de euro.

Prima „strategie” din mandatul lui Iohannis

În anul 2015, la începutul primului mandat al lui Klaus Iohannis, avem cea de-a doua strategie de apărare în care combaterea evaziunii fiscale apare ca obiectiv strategic. Este și primul document care explică de ce utilizează un concept de securitate națională extinsă, în care „securitatea și dezvoltarea sunt plasate într-o relație de directă proporționalitate”.

Astfel, printre obiectivele naționale de securitate era menționată necesitatea asigurării unui mediu economic performant, „precum și a stabilității financiar-bugetare a țării”. Evaziunea fiscală era astfel menționată printre riscurile la adresa securității naționale, alături de instabilitatea regională și radicalizarea entităților extremiste.

„Nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de persistenţa dificultăţilor economice, proliferarea economiei subterane şi a corupţiei, evaziunea fiscală, precaritatea infrastructurii, dar şi de factori externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul Uniunii Europene şi gradul scăzut de rezistență față de turbulențele majore de pe piețele externe”.

În documentul din 2015 „combaterea evaziunii fiscale și a altor forme ale criminalității economico-financiare” apărea a treia direcție recomandată pentru acțiunea cu prioritatea a instituțiilor statului, după siguranța cetățenilor și combaterea rețelelor de crimă organizată, dar înaintea combaterii consumului și traficului de droguri.

Nu erau totuși enunțate alte recomandări așa cum erau în strategia din 2010, acolo unde se cerea o mai bună relație între instituțiile însărcinate cu combaterea fenomenului evaziunii fiscale, spre exemplu între Poliție și ANAF, sau întărirea capacității poliției judiciare de a acționa în cazul grupărilor criminale, mai ales sub aspectul economic al activității infracționale.

Strategia de securitate din 2020-2024

Strategia de securitate a țării din anul 2020, poate cel mai complex document de acest tip din istoria recentă, elaborat în plină pandemie și în contextul creșterii amenințării Rusiei, abordează deja mult mai multe probleme. FANATIK a scris despre modul în care combaterea unui posibil atac hibrid al Rusiei a fost una dintre aceste teme, ignorate complet de autoritățile statului, dar și de către președintele țării, cel care avea datoria să vegheze la implementarea acesteia.

În ceea ce privește evaziunea fiscală, termenul apare menționat de doar 3 ori în cele 44 de pagini ale documentului (în documentul din 2015, termenul apărea tot de 3 ori în 22 de pagini).

În primul rând, evaziunea fiscală este menționată la capitolul amenințări, încadrată la fenomenul de criminalitate organizată, despre care strategia spune doar că „se menţine la cote ridicate, grupuri de interese continuând să se implice în activităţi economice ilegale de mare amploare (evaziune fiscală, spălare de bani, contrabanda cu produse accizabile, contrafaceri)”.

Totuși, la nivelul riscurilor evaziunea fiscală este pusă în directă legătură cu sustenabilitatea bugetară și impactul negativ asupra creșterii economice. Se vorbește de gradul redus de colectare al taxelor și impozitelor și de reziliența redusă a sistemului fiscal din România.

Problema evaziuni și a stabilității bugetare era listată la nr.11, din totalul celor 20 de riscuri identificate, primul fiind „tentația așa-numită iliberală”. Combaterea evaziunii și a altor infracțiuni economice similare (spălare de bani, contrabandă) apare ca a patra recomandare de acțiune pe planul ordinii și siguranței interne.

Efectele concrete, după 9 ani în care combaterea evaziunii fiscale a fost prezentă în strategia de apărare națională, le vedem astăzi când autoritățile încearcă să găsească măsurile fiscale pentru acoperirea celui mai mare deficit bugetar din UE. Un raport recent al Curții de Conturi realizat în urma unui control la ANAF a arătat că Fiscul a ignorat pur și simplu problema digitalizării instituției.

„Cu privire la neaprobarea strategiei digitale A.N.A.F. 2021-2025 de către conducerea instituției s-a constatat faptul că Direcția Generală Unitatea de Management al Informației, în calitate de direcție inițiatoare a Strategiei Digitale a ANAF 2021-2025, nu a înaintat conducerii ANAF nici ordinul/nota de inițiere a proiectului privind strategia sectorială și nici nu a elaborat Ordinul/Nota de aprobare care trebuia înaintat/ă conducerii ANAF în vederea avizării/aprobării. Astfel, Strategia digitală a ANAF 2021-2025 nu a fost aprobată la nivelul conducerii ANAF”, se arată în raportul Curții.

În ceea ce privește gap-ul la TVA, în anul 2022 acesta ajungea la 30,6%, o scădere semnificativă de la peste 36% în anul 2021. Din păcate însă, Comisia Europeană avertiza anul trecut că în 2023 acest indicator începuse să crească din nou, ajungând la 33,7%. Chiar și la valoarea din 2022, gap-ul TVA înregistrat de țara noastră era cel mai ridicat din UE, echivalând cu 8,5 miliarde de euro necolectate la bugetul statului.