„De ce ai adus subiectul ăsta în discuție?”. Cristi Săpunaru a izbucnit în plâns în timpul interviului

Cristi Săpunaru s-a retras sezonul precedent din fotbalul profesionist. Fostul internațional român și-a pus ghetele în cui după o carieră impresionantă. Deși pe teren a părut mereu un tip dur, acesta are și o latură mai sensibilă, iar în momentul în care vorbește despre familie, cu greu reușește să își ascundă emoțiile.

Cristi Săpunaru a avut parte de o copilărie grea. Amintirile fostului mare fotbalist

Fostul fundaș central, care are în palmares un trofeu Europa League câștigat pe vremea când juca la Porto, nu a avut parte de o copilărie deloc ușoară. Cristi Săpunaru a fost adoptat la o vârstă fragedă, dar spune că tot greul prin care a trecut l-a ajutat să se călească.

Într-un interviu pentru Golazo, Cristi Săpunaru a vorbit despre mama sa adoptivă, care, din păcate, s-a stins din viață. La un moment dat, fostul fotbalist și-a dus mâinile la ochi pentru a-și șterge lacrimile. Acesta a ținut să scoată în evidență importanța familiei în viața unui om.

„Cred că m-au sprijinit mai mult prin faptul că n-au venit la meciurile mele”

„Nu cred că există vreun sportiv de performanță fără să aibă susținerea familiei în spate. N-ai cum, nu știu, mi se pare absurd.

(N.r. Ce i-ai spune, dacă ai putea, doamnei Nina, mama adoptivă care te-a crescut?)  „Pfff… Că am reușit, nu știu, că… E femeia care m-a crescut și… (n.r. se emoționează, îi dau lacrimile) Mamă, de ce ai adus tu subiectul ăsta în discuție? Pfff, scuze! Când eram… când eram mic, mergeam să joc fotbal în curtea școlii și plecam dimineața.

Noi, sâmbăta și duminica, de obicei ne strângeam 6-7 echipe în școală, plecam dimineața și veneam noaptea, la două. Și îmi zicea: «Măcar ai reușit să dai și tu un gol?». Nu știa nimic despre fotbal. Atât mă întreba. Cred că m-au sprijinit mai mult prin faptul că n-au venit la meciurile mele.

Țin minte, toți părinții veneau la meciurile alea. Ei n-au fost la meciurile mele. Și cred că m-a ajutat mai mult, pentru că nu aveam tracul ăsta, pe care-l aveau ceilalți copii când vedeau părinții pe margine.

Să-i vezi cum făceau: «Aoleu, e tata acolo, iar mă înjură dacă greșesc o minge». La mine nu avea cine să mă înjure. Mă lăsau, eram liber. Mai mult mă înjurau părinții celorlalți copii, că ratam sau că făceam ceva”, a explicat Cristi Săpunaru cu lacrimi în ochi.