De unde provine, de fapt, denumirea de Bacalaureat. Când a apărut examenul în România

Te-ai întrebat vreodată de unde provine denumirea de Bacalaureat? Acest examen a fost introdus la noi în țară în secolul trecut. În lume, acesta a apărut mai devreme.

De unde provine denumirea de Bacalaureat

Cunoscut și sub denumirea de “examenul maturității”, examenul de Bacalaureat reprezintă o etapă foarte importantă în viața fiecărui elev. Apărut în urmă cu multă vreme, acesta a avut parte de numeroase schimbări de-a lungul timpului.

Rolul acestui examen a rămas, însă, același, și anume evaluarea cunoștințelor acumulate de elevi de-a lungul celor patru ani de liceu, precum și posibilitatea de a avea acces la studiile universitare.

Bacalaureatul a la 17 martie 1801, în Franța. Împăratul Napoleon Bonaparte a semnat, atunci, un decret prin care erau stabilite bazele învățământului modern.

Acesta avea de gând să creeze un sistem de învățământ care să fie standardizat, unde să fie certificat nivelul de pregătire intelectuală al tinerilor și, totodată, să ofere un criteriu pentru ca aceștia să fie admiși în sistemul universitar.

În primă fază, Bacalaureatul avea o componentă exclusiv orală, adresată numai băieților. Prima promoție a fost cea din anul 1809, formată din 31 de absolvenți. Fetele au avut acces la acest examen abia din secolul al XX-lea.

Cu timpul, examenul de Bacalaureat a fost adoptat în mai multe țări din Europa și din lume. În Germania, a fost introdus, în secolul al XIX-lea, un examen similar, numit “Abitur”. În Marea Britanie, echivalentul pentru Bacalaureat este reprezentat de examenele “A-levels”. Calificarea este destinată elevilor care au 16 ani sau mai mult.

Începând cu anul, 1968, a apărut și Bacalaureatul Internațional (International Baccalaureate). Acesta reprezintă un program educațional de prestigiu, care este recunoscut în mai mult de 150 de țări.

Termenul de “bacalaureat”, cu forma de plural “bacalaureate”, este provenit din cuvântul francez “baccalauréat”. Acesta provine din termenul latin “baccalaureatus”, care își are rădăcinile în expresia latină “bacca laurea”, tradusă din “boabe de laur”.

În Roma Antică, boabele de laur semnificau gloria și victoria. Termenul se folosea pentru a onora eroii, poeții și oratorii. În Evul Mediu, termenul a fost adoptat și în contextul academic.

În perioada Evului Mediu, “baccalaureus” se referea la studentul care trecea primul nivel al studiilor superioare și obținea dreptul de a preda, notează libertatea.ro.

Când a apărut Bacalaureatul în România

În România, examenul de Bacalaureat a fost introdus cu un secol în urmă. Liceul din România era gândit, încă din perioada interbelică, drept o instituție care se concentra pe formarea generală, fără orientare profesională. Specializarea urma să aibă loc după aceea, la universitate sau o instituție dedicată.

Acest examen a fost introdus în 1925, în timpul guvernării liberate conduse de Ion I. C. Brătianu, sub conducerea lui Constantin Angelescu (1869-1948), un reputat chirurg, profesor universitar și politician. Deviza acestuia era “Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”.

Acesta a fost, de asemenea, și un membru de onoare al Academiei Române, dar și un important reformator al sistemului educațional românesc din perioada interbelică. Angelescu deținea funcția de ministru al Instrucțiunii publice, aducă echivalentul actualului ministru al Educației, atunci când a fost introdus examenul de Bacalaureat.

Scopul acestui examen era acela “de a verifica cunoștințele elevilor la materiile cele mai importante și, mai ales, de a dovedi influența studiilor parcurse asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta, a selecționa pe cei care dovedesc că sunt în stare să urmeze studiile de specializare universitară cu folos”, după cum se arăta în Legea nr. 77/1929.

La vremea respectivă, examenul era structurat în două sesiuni, una de vară (25 iunie – 10 iulie) și alta de toamnă (15 – 30 septembrie). Probele orale erau considerate mai grele decât cele scrise. Candidații aveau de susținut trei examene scrise, toate având caracter eliminatoriu.

La ce materii se dădea examen

Fiecare comisie era formată din șapte membri, desemnați direct de minister. Limba și literatura română, istoria românilor, geografia României, educația civică și o limbă modernă, la alegere, se numărau printre materiile la care se dădea examen. În plus, elevii aveau de susținut alte două examene la discipline “speciale”, stabilite în funcție de profilul liceului.

Prima promoție de absolvenți de acum un secol a avut 30 de elevi. După 14 ani, numărul lor depășea 7.700 de absolvenți. Candidații erau nevoiți să achite o taxă pentru a susține acest examen. Singurii care nu achitau taxa erau cei proveniți din familii cu venituri modeste.

După ce promovau examenul, toți absolvenții primeau o diplomă de Bacalaureat. Documentul era recunoscut în toată țara, însă diplomele obținute în străinătate nu aveau valoare juridică dacă nu erau analizate de către o comisie specială.

Mircea Eliade s-a numărat printre primii tineri care au susținut acest examen. Renumitul filosof, romancier și istoric al religiilor nu a putut da examenul în sesiunea de vară, întrucât era corigent, așa că s-a înscris la cea de toamnă. A fost singurul din liceul său care a reușit să promoveze examenul în acea sesiune.

Anul acesta, probele scrise ale examenului de Bacalaureat sunt programate începând de săptămâna viitoare. Pe 10 iunie, are loc proba la Limba și literatura română, iar pe 11 iunie Proba obligatorie a profilului. Proba la alegere a profilului și specializării va fi susținută pe 13 iunie.

Pe 16 iunie, are loc proba scrisă Limba și literatura maternă. Rezultatele vor fi afișate pe 20 iunie. Absolvenții vor putea vizualiza lucrările scrise și vor putea depune contestații până pe 24 iunie. Pe 30 iunie vor fi afișate rezultatele finale.

Competențele lingvistice, precum și cele digitale au avut deja loc la final de ianuarie și la începutul lui februarie. Între 2 și 6 iunie, elevii se pit înscrie pentru sesiunea de vară a examenului de Bacalaureat.