Horia Ivanovici a fost la finala Champions League și prezintă culisele unui meci istoric! „München, 31 mai. PSG – Inter 5-0. Mândru de al nostru Istvan Kovacs!”

A mai trecut o finală… și, ca de obicei în Champions League, nu a fost una oarecare, ci istorică: diferenţa de scor cea mai mare în ultimul act UCL. Am fost pe „Allianz“, totul perfect, ca la nemți. Iată ce mi-a rămas în minte și în inimă:

Arbitraj mare, note ca pentru un român în presa mondială

Mândru de românul nostru, Istvan Kovacs! Și dacă era ungur, tot la fel scriam… O prestație solidă, fără nicio emoție, clar că se află la apogeul carierei. A arătat cine e șeful când l-a pus la punct, scurt și cuprinzător, pe agitatul, dar simpaticul, Simone Inzaghi.

Nicio greșeală! Neimpresionat de miza jocului sau de starurile roind în jurul său, Kovacs a fost el însuși o vedetă a finalei. Nu înțeleg nici să mă împuști notele pe care ziarele de specialitate ale lumii i le-au dat: 6 presa italiană (de înțeles!), dar 6 și Daily Mail sau 7 L’Equipe. Am detestat mereu „teoria victimizării“, însă chiar cred că în acest caz „a fi român“ înseamnă ceva pentru vestici. Și nu în bine! Să fie clar, ținând cont și de importanța evenimentului, Kovacs a arbitrat de nota 9. Iar pentru că sunt patriot, eu îi dau 10!

Și un mic amănunt: la pauză, Istvan a ieșit pe teren cu 5 minute înaintea echipelor. Zâmbitor, chiar binedispus, a trimis bezele apropiaților care-l strigau din tribune. Apoi și-a făcut discret o cruce și a început să jongleze relaxat. Ajunsese la vreo 28 de „duble“ fără ca balonul să atingă pământul. Marquinos, căpitanul PSG-ului, nu a mai rezistat și l-a aplaudat scurt, când a intrat pe gazon. Al nostru e pregătit, le știe pe toate! Vorba lui Ceferin: „Good job, Istvan!“.

Bravo, Vassaras! Dar mai ales bravo Răzvan Burleanu! Avem PREȘEDINTE!

S-a mai născut o stea în „şcoala spaniolă“: Luis Enrique

Luis Enrique l-a surclasat tactic pe Simone Inzaghi! Pur și simplu l-a demolat, italianul părând un amator de cartier. Probabil, doar Gigi Becali îi mai putea face față ibericului în seara asta de grație! J Școala de fotbal spaniolă pare imbatabilă la capitolul „antrenori“. De-a dreptul spectaculoasă.

L-am avut pe Guardiola, acum s-a mai născut o stea: Luis Enrique. Ca să mă dau nea Mitică, predicţia mea este că va fi unul dintre tehnicienii ce vor domina fotbalul mondial în următorii 10 ani. Am stat la 5 metri pe „Allianz“ în spatele lui și am înțeles multe. Este un maestru al spaţiilor. Lăsând la o parte geometria tactică impecabilă – bravii jucători „nerra-azurri“ care eliminaseră Bayern și Barcelona n-au avut timp să gândească! -, Enrique rămâne un fanatic al jocului.

La 4-0, când ai lui ratau, se tăvălea în spațiul tehnic, își mușca mâinile, se strângea de ureche și se trăgea de ciuf de parcă adversarul conducea cu 4-0! Un adevărat spectacol, marcă înregistrată. Pasiune pură, dar și gândire rece. Un antrenor URIAȘ!

Ce drame! Se încrâncenează pielea pe mine

Despre drama lui Luis Enrique, care nu poate fi descrisă în cuvinte, s-a scris mult… Chiar dacă se încrâncenează pielea pe mine, v-o descriu concis: Xana, fetița de doar 9 ani, a murit în august 2019 după ce a fost diagnosticată cu o formă rară de cancer osos! Antrenorul lui PSG are un „X“ mare tatuat pe braț, pe care l-a mângâiat, atins, pe tot parcursul finalei.

Puțini știu, însă, că Luis Enrique și asistentul său împărtășesc aceeași tragedie, precum două destine teribile, dar îngemănate. Rafael Pol și-a pierdut soția acum 6 luni. Tot de cancer! Și uman, m-am bucurat pentru acești doi bărbați prea încercați de soartă.

Păcat că n-am bani de Thuram!

Cine are bani să-l ia repede pe Marcus Thuram, vârful lui Inter. A jucat formidabil tot sezonul, chiar dacă în finală n-a trecut examenul. Dar într-o echipă mai bună, cu  mai multe mingi utile, va face ravagii. Țin rămășagul cu oricine e dispus să parieze împotriva mea! Un număr 9 care aduce goluri şi plus-valoare oriunde.

De unde a apărut tipul ăsta, Doue?!

Doue, Mayulu, Mbaye… PSG chiar are viitor! Habar nu aveam că Doue e atât de bun! Și l-am văzut de la firul ierbii… Exploziv! Recunosc, nu mă impresionase cu nimic până acum tipul ăsta. Ce lecții de viață: să nu iei nimic cu Messi – Neymar – Mbappe (titlul în Franța chiar nu se pune!) și să atingi Everestul fotbalului cu băieții ăștia cu nume de triburi.

Și cu alde Dembele, de care fugea tot fotbalul mondial… Se spune că vestiarul Barcelonei a dat petrecere când a scăpat de el, așa reputație avea francezul.

Care sunt lecțiile acestei finale? Atmosfera e mai importantă decât vedeta, indiferent de domeniu sau organizație, disciplina bate până la urmă talentul, organizarea este mai puternică în timp în faţa aceluiași talent. Iar dacă nu ai și un portar mare, gen Donnarumma, n-ai cum să câștigi Liga Campionilor!

Felicitări, Inter, nu-i puţin lucru să joci două finale Champions League în trei ani. Felicitări, PSG! Ne revedem la Budapesta!