Marian, un băiat crescut numai prin spitale, a primit o nouă șansă la viață. Marele lui vis după transplantul de rinichi: „Părinții l-au vizitat foarte rar”

Marian este unul din beneficiarii transplanturilor-maraton care au avut loc recent la Iași și, dincolo de problemele sale medicale, povestea lui de viață este a unui adevărat supraviețuitor.

Povestea lui Marian, tânărul care a primit un rinichi nou după 12 ani de rugăciune

FANATIK a aflat cum a decurs copilăria tânărului care a crescut mai mult prin spitale și pe la centrele de plasament, dar și care e motivul pentru care părinții biologici, pe care i-a cunoscut, nu au vrut să îl ia acasă.

Viața băiatului a fost greu încercată din primele sale zile. La naștere, familia l-a abandonat, iar o bună perioadă a fost în grija medicilor de la spital, după care a ajuns la un asistent maternal și, ulterior, la un alt centru pentru copii decât cel în care e și acum. Asistentul maternal care se ocupa de Marian a renunțat la a-l mai îngriji după ce au apărut problemele medicale. Tânărul avea să afle că are nevoie de un transplant de rinichi, pentru care s-a căutat un donator vreme de 12 ani. Anul ăsta se pare că a venit și miracolul pentru băiatul pe care directorul Centrului Holban din Iași îl descrie drept „extraordinar”, „entuziast” și pus la curent cu o serie de termeni medicali, nevoit să îi învețe având în vedere tratamentele prin care a trecut.

O operație de mai bine de 10 ore și o șansă la o viață normală

Transplantul, realizat pe 18 septembrie 2025, a fost unul destul de dificil, însă medicii de la Spitalul Dr. C. I. Parhon au reușit să ducă operația de 10 ore la bun sfârșit, iar abia de acum Marian se poate bucura de o viață normală.

„Marian e beneficiarul serviciilor noastre pentru că este elev, chiar dacă are peste 18 ani. De 12 ani face dializă, a fost abandonat în spital de la naștere. Inițial, a fost plasat la un asistent maternal. Ulterior, din cauza problemelor de sănătate a fost luat în grija direcției pentru protecția copilului. Câțiva ani a stat la un alt centru, la „Sfântul Andrei” și din 2015 este la noi. În toată perioada asta a făcut dializă de trei ori pe săptămână, de asta era familiarizat cu tot ceea ce înseamnă spital, căci o parte din timp mergea la Spitalul de Copii. 

Într-adevăr, e copilul nostru, a crescut împreună cu noi. Faptul că i s-a oferit o șansă la viață e îmbucurător, după 12 ani de dializă. Marian, chiar dacă are 19 ani, fizic nu e foarte bine dezvoltat. 

Ce se va întâmpla cu Marian după ce va părăsi casa de tip familial

Deocamdată e în grija noastră, noi nu avem centrul vechi, acela s-a desființat. Copiii noștri au fost mutați în trei case de tip familial, iar Marian este la o astfel de casă de care ne ocupăm noi. Nimeni nu pleacă de la noi în momentul în care termină școala fără să încercăm să găsim o alternativă pentru el, adică un job, un loc de muncă ok, o chirie, dacă există o familie poate o reintegrare în familie, o reintegrare socio-profesională. Asta facem cu toți tinerii care pleacă de la noi. Pe de altă parte, DGASPC are un centru de tranzit pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție. Sunt găzduiți o perioadă în vederea inserției pe piața muncii”, ne-a spus Lucian Părpăuță, directorul Centrului Holban, în exclusivitate.

Din punct de vedere social, Marian este un copil care se face ușor plăcut: îi place să stea de vorbă cu oamenii și are câteva vise, după ce unul tocmai i s-a îndeplinit, și anume că a fost găsit un donator compatibil pentru el. Directorul de la Holban ne-a mai spus că 2025 este clar anul tânărului care a luptat pentru viața lui mângâiat de străini și nu de tatăl și mama lui, înainte de operație de transplant având parte de prima sa întâlnire cu marea.

„E un copil maturizat prea devreme”

„Marian e un copil extraordinar, a fost dintotdeauna. E un copil maturizat prea devreme din cauza problemelor medicale pe care le-a avut. Are cunoștințe medicale pe care eu nu le am și asta pentru că a petrecut foarte mult timp în spital. El știe foarte bine toate tratamentele, știe toate medicamentele la care este alergic. Eu, cel puțin, m-am confruntat de multe ori cu situația că el știa niște termeni medicali pe care eu nu îi știam. Din punct de vedere social, e sociabil, e un copil cu vise. Vrea să trăiască, își dorește mult de la viață. Un mare vis a fost acela de a găsi un donator. Din cauza problemelor sale renale, existau foarte multe restricții din toate punctele de vedere. 

Anul ăsta a fost primul an când am reușit să îl trimitem la mare. El până acum nu a văzut marea. Anul ăsta am reușit și am vorbit cu centrul de dializă din Mangalia în așa fel încât să putem realiza zilele de dializă acolo. Se pare că s-a găsit anul ăsta și un donator, cred că e anul lui Marian”, ne-a mai zis Părpăuță.

Marian visează să salveze vieți

Întrebat ce își dorește să facă după ce termină școala, directorul centrului ne-a dezvăluit că Marian și-ar dori să fie pompier: „El spunea, în general, că voia să se facă pompier. Am avut vreo două-trei acțiuni cu cei de la Pompieri și a fost extraordinar de entuziasmat de toată situația de acolo. Am avut niște acțiuni și cu cei de la Jandarmerie și iarăși a fost extraordinar de încântat. Acuma, de când e mai mare, nu mai știu dacă sunt aceleași vise. Maturizându-se, a început să își dea seama că lucrurile sunt complicate din punct de vedere medical”.

„Părinții l-au vizitat foarte rar”

În final, Părpăuță ne-a mărturisit și ce relație are tânărul cu părinții biologici, care l-au vizitat la centru de puține ori: „Își cunoaște părinții biologici. Noi am făcut demersuri și i-am identificat, sunt de undeva din Neamț, dar pleacă în străinătate pe perioade determinate de timp și ulterior revin. Părinții l-au vizitat foarte rar. Am încercat să discutăm cu ei în vederea revenirii lui Marian în familie, dar ei susțin că nu au posibilitățile financiare pentru a-l lua”.