Nicușor Dan și George Simion, lupta la nivel de marketing. Ce imagine de președinte încearcă să vândă cei doi

Ion Iliescu a rămas în istoria recentă a României drept președintele-tătuc, un fel de omul-stat care avea putere de decizie în toate domeniile, o conotație negativă moștenită de la fostul dictator. Este însă o metaforă care a rămas împământenită ușor în societate și limbajul comun, asta pentru că, nu doar în cultura noastră, președintele unui stat este văzut asemenea unui părinte. Spunem că președintele „veghează la respectarea Constituției”, că el „conduce politica externă” sau că este comandatul suprem al forțelor armate. Practic, națiunea este familia, iar președintele este tatăl ce protejează și conduce familia.

Președintele, „părintele” al unei națiuni

În discursul publicat după victoria din primul tur, George Simion s-a adresat „fraților și surorilor din diaspora”, întărind astfel metafora familiei. A vorbit despre aceștia ca fiind „abandonați” de fosta guvernare, un alt termen cu trimiteri la familie, dând asigurări că „eu nu v-am uitat”. A promis apoi că, odată ales președintele țării, va rămâne „un om simplu, cinstit, hotărât să pună România în ordine”.

Într-un interviu pentru presa externă, publicat chiar în ziua alegerilor, liderul AUR a vorbit atunci despre faptul că „inamicul principal al României nu este o amenințare externă, ci este intern”. Promisiunea principală pentru români, în cazul în care va fi ales președinte: „poporul român să fie respectat pe tot globul”. Dacă cine anume este inamicul intern al României nu a precizat-o acesta, au făcut-o însă susținătorii săi. „Voi avea o plăcere imensă ca împreună să umilim la vot progresismul nociv tradus prin ateism, LGBT, dispreț față de valorile noastre naționale și alte mizerii soroșiste”, o spune un lider AUR în comentariile la clipul postat de Simion în seara alegerilor din primul tur.

Avem aici imaginea unui președinte cu autoritate, cel care scapă țara de dușmani, interni și externi (vezi desele referiri la Macron și von der Leyen), capabil să ofere respect poporului român. A fost și un mesaj care, pentru prima oară în cariera politică a lui George Simion, nu a venit într-un livestream, ci în spatele unui birou aproape prezidențiabil, cu o bibliotecă masivă în spate, înconjurat de portretele lui Vlad Țepeș și ale altor domnitori români. Foarte multe voci au spus atunci că Simion, stând departe de presă, încearcă pur și simplu că copieze stilul lui Călin Georgescu. Așa cum remarca psihologul Mihai Copăceanu, agresivitatea lui Simion echivalează cu neînfricarea, ba chiar cu forța fizică și puterea psihică în rândul electoratului său.

De partea cealaltă, Nicușor Dan a venit a doua zi după alegeri la conferința sa zilnică cu jurnaliștii. Acesta și-a prezentat strategia de campanie ca o dihotomie între pro-Occident și anti-Occident, stabilitate vs instabilitate și o politică rațională vs o politică a urii. Au lipsit însă promisiunile făcute în nume personal spunând doar că „este optimist că românii vor face alegerea corectă”. Practic, deși a subliniat că alegerile din 18 mai sunt despre „direcția în care va merge România” nu a existat un îndemn efectiv pentru alegători. Ei să decidă, și ei să aleagă.

A doua zi după alegerile din primul tur, campania lui George Simion a venit cu un alt tip de mesaj: „facem istorie, nu politică”.

„E o diferență foarte mare. Simion pare să ne spună că sunt învingătorul, sunt acolo, îl pun pe Georgescu, e impresia că a câștigat deja. Vrea să pară un lider puternic. Pentru el 18 mai e doar o formalitate. Nicușor ne spune că se bate, veniți, ajutați-mă. Deci sunt două metafore foarte diferite pentru public”, spune Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea București.

Două modele de familie

În literatura de specialitate, profesorul american George Lakoff a introdus introdus teoria cum că în politica americană funcționează această metaforă a familiei, cu republicanii și democrații tributari o două modele diferite de familie. Pe de o parte este vorba de familia tatălui autoritar, modelul conservator. Aici președintele trebuie să fie un om ferm, care impune ordine și respect, asemenea tatălui care menține disciplina în cadrul familiei. La fel, statul nu poate susține cetățenii care nu vor să muncească, asemenea tatălui strict care nu tolerează lenevia, iar guvernul/ statul trebuie să-i învețe pe oameni să se descurce singuri.

De partea cealaltă, modelul de familie pentru democrați este părintele grijuliu (nurturant parent), unde primează empatia și echitatea, iar principala sa grijă este față de cei vulnerabili. Acest părinte nu e autoritar, nu este o sursă a moralității ca în celălalt model, ci cultivă gândirea critică și independența. Modelul tatălui grijuliu explică accentul pus pe politicile sociale extinse (sănătate sau sprijin economic în SUA) dar și respectul pentru minorități și drepturi civile. Rolul acestui tată este acela de a fi un agent de sprijin, nu de a impune.

Ceea ce reușea teoria lui Lakoff (Moral Politics, 1996) era de a explica o serie de contradicții în politicile susținute de cele două mari partide americane. De exemplu, de ce republicanii, care în privința avortului se declară pro-viață, sunt împotriva restricțiilor comercializării armelor de foc, sau a ajutoarelor sociale chiar și pentru copii. Trebuie subliniat că aceste metafore ale familiei sunt, în teoria profesorului american, metafore cognitive – care influențează alegerile morale ale oamenilor, ce definesc realitatea construind narative adânci ce ghidează, la nivelul subconștientului, viața politică din SUA. (Un exemplu de metaforă este că o dezbatere este o confruntare, și atunci ne așteptăm să existe un învingător, ca un vorbitor să-l atace, celălalt să contra-atace.)

Analiștii politici sunt de părere că, chiar dacă modelul lui Lakoff este unul dezvoltat strict pe baza politicii din Statele Unite, și societatea noastră este împărțită adesea în două tabere distincte pe multe teme relevante, în special de valori și identitate. Practic, în ideea unei viziuni comune asupra lumii, ce stă la bază unui model familial, liderul AUR are deja nu o mare parte de electorat unită în jurul mesajului său.

„E un model care e dezvoltat și funcționează mai ușor pe ce este în Statele Unite. E un pic mai simplu față de ce avem noi aici, dar acum și noi suntem sub auspiciile a două tabere distincte, la fel ca peste ocean. Din partea lui Simion, și în raport cu tabăra sa și genul de discurs pe care-l are, e deja mai multă coerență este deja filonul acesta de disciplină, care nici nu trebuie cultivat prea mult”, spune, pentru FANATIK, profesorul George Jiglău, profesorul la Facultatea de Științe Politice a Universității Babeș-Bolyai.

Modelul de campanie pentru Nicușor Dan

De partea cealaltă, pentru Nicușor Dan, cel puțin la începutul acestei campanii, lucrurile păreau mai degrabă imposibile, în ideea în care era dificil de identificat un set de valori care să unească un electorat diferit.

„Pentru oricine respinge acest gen de politică pe care o promovează Simion, să zicem 60%, acești 60% sunt foarte incoerenți în raport cu cei 40% care sunt foarte coerenți în mintea lor și pe care este aproape imposibil să-i dez-convingi. Întrebarea esențială este ce faci cu cei 60%? Cum poți să-i convingi pe toți suficient de bine într-un timp atât de scurt și are Nicușor Dan instrumentele să-i convingă? Adică să induci un sentiment de coerență în jurul a ceva prin care să-i faci pe oameni să acționeze la fel.

E foarte greu să vii cu un discurs, care să incorporeze mai multe teme, care să nu fie nici contradictorii, să fie și progresiste, dar nu prea, să fie și conservatoare, dar nu prea, și cu statul și cu libera inițiativă. Să găsești o supratema, care poate fi direcția țării în Europa, dar cu asta trebuie să-i prinzi și pe cei pentru care această temă nu este principala. Sunt unii care vor ceva concret pentru ei, un spital în oraș. Trebuie să apelezi la o valoare, un set de valori care să unească să fie la baza unei viziuni asupra lumii”, este de părere profesorul George Jiglău.

În mod cert în aceste alegeri Nicușor Dan nu a venit cu un mesaj pozitiv, unul despre misiunea colectivă națională, despre valorile care ne definesc ca popor. Nu doar că Nicușor Dan nu este Barak Obama, dar ar fi fost aproape imposibil ca în câteva luni de campanie să poate crea în mentalul colectiv aceste simboluri, valori și idei care să ne definească ca națiune. Ele lipsesc României și acest lucru se vede în momentele încărcate de semnificație și emoție. Așa cum remarcau unii analiști politici, este și motivul pentru care România se confruntă cu această ascensiune a extremei drepte și obsesie pentru religie.

„Din păcate Nicușor nu a venit decât cu un discurs specific, pe teme relevante și care-i sunt dragi pentru bucureșteni. Înțeleg asta, dar e ca un primar care vrea să fie reales, e un discurs care nu aduce voturi și țară, din zonele rurale. S-a spus că Nicușor a câștigat Clujul. De fapt, a luat doar municipiul Cluj-Napoca și comunele din jur, în rest e tot Simion”, remarca profesorul George Jiglău.

În discursurile sale Nicușor Dan a încercat însă să puncteze și el la acest capitol al „respectului”. A vorbit însă despre românii din diaspora, care conduc mari companii (fără a da exemple) și care ne fac mândrii și pe care poate îi putem convinge să se întoarcă în țară.

Panica și teama ce definesc o campanie

La fel ca în alegerile din SUA din anul 2008 e posibil ca și în România tema principală de campanie să fie setată de evenimentele/ situațiile externe celor două campanii. Prima săptămână de după turul I al alegerilor prezidențiale pare să fi fost marcată de panica financiară de pe burse și deprecierea accentuată a leului. Pe această temă, mesajul de calm al lui Nicușor Dan pare să fi prins mai bine la electorat, dacă e să dăm crezare sondajelor care văd o diferență minimă între cei doi candidați acum.

„Nicușor Dan merge pe opoziția că Simion creează haos, eu vă aduc liniștea. Nu știu cine-i face campania, dar e cineva care folosește metoda asta iliesciană, un președinte pentru liniștea dumneavoastră. Și partenera acestuia, care a avut cel mai bun discurs în dezbaterea de la Euronews, a subliniat asta. Să avem seri liniștite, Nicușor e de încredere, are grijă de tine și calmează lucrurile. Calculează și decide cu calm. Sunt două profiluri clar diferite. Aș zice că dintre cele două, mesajul lui Nicușor pare în acest moment mai prezidențiabil” , a precizat pentru FANATIK, profesorul Cristian Preda.

„Nicușor Dan, ideea principală a construcției lui este destul de simplă. Este un om competent, în contat cu societatea civilă și care are un plan pentru România. Nu este un mesaj sofisticat. E destul de simplu, rațional, nu foarte spectaculos, aș spune moderat”, este de părere și profesorul Cătălin Avramescu, fost candidat PMP la alegerile parlamentare din 2024 și fost consilier al președintelui Traian Băsescu.

George Simion, președintele cu misiune istorică

De partea lui Simion, marketingul politic subliminal a mers pe ideea de a proiecta imaginea unui lider istoric. Acesta a vorbit de alegeri istorice la 4 mai. Așa cum spunea la politologul Ioan Stanomir într-o emisiune găzduită de FANATIK, „Simion se dorește o divinitate”. Profesorul Cătălin Avramescu vorbește de ideea unui lider politic cu o menire istorică, gata acum să-și asume rolul profetic. Este o imagine, o lume morală fără nuanțe, exact ca în modelul tatălui autoritar al lui Lakoff.

„Ideea principală la Simion, și felul în care se poziționează, este separatismul radical. Acesta îl plasează în universul sectelor radicale. Ceea ce a făcut el până la turul II a fost să se țină deoparte de toată zona media, care este a celorlalți, a sistemului, a Satanei. Pentru el dacă ar pune doar un deget în zona asta a cotidianului s-ar pângări. Asta induce idee simplă că lucrurile sunt întotdeauna alb și negru, că nu există nuanțe, că nu există compromis, și că singurul candidat, care este biciul lui Dumnezeu, toporul lui Vlad Țepeș, este el.

În istoria sectelor religioase vedem același lucru, că lumea asta e murdară, josnică și noi ne separăm radical de ceilalți. Noi suntem cei puri. Pare că avem de-a face nu atât cu un partid politic, ci cu o sectă religioasă. Pentru un partid care este neo-legionar, el este prea puțin interesat de cultivarea lui Zelea Codreanu. Lumea zice că s-a mai moderat, însă din atitudinile lui, încearcă să se instituie drept profet al AUR. El încearcă să se urce pe podiumul pe care până acum a stat Zelea Codreanu. Imaginile cu el de la nuntă… nunta a fost de fapt a lui Codreanu”, a declarat, pentru FANATIK, profesorul Cătălin Avramescu.

Un alt element al campaniei liderului AUR este preferința acestuia pentru liderii autoritari și criticile pe care acesta le aduce unor lideri democrați, precum președintele francez Emanuel Macron. La fel avem ideea unui lider politic puternic, care el știe întotdeauna ce este binele și răul și este gata să intervină în apărarea poporului. De altfel, chiar pe pagina sa de Facebook, alături de mesajul „Democrație”, George Simion are acum un al doilea mesaj: „Planul curățeniei generale!”. Din nou, vedem imaginea liderului providențial a cărui misiune este să înlăture răul din societate.

„Modelul lui Georgescu și Simion sunt figuri precum Ceaușescu sau Ion Antonescu, Zelea Codreanu, tot felul de dictatori. Vladimir Putin, despre care nu a zis niciodată niciun cuvânt rău. Niciodată nu l-am auzit. În schimb, liderii democratici pentru ei sunt lideri slabi, Macron, Ursula – toți sunt niște nulități, care nu le plac deloc. În schimb îi preferă pe liderii autoritari, mai nou acum Donald Trump”, a declarat profesorul Adrian Papahagi, pentru FANATIK.

Două tipologii diferite

Această diferență între un model democratic, lideri care par slabi pentru că se supun regulilor democratice, Macron sau von der Leyen, și modelul liderului autoritar, Trump sau Putin, are rădăcini mai vechi la cei doi candidați. În mod cu totul ironic, Nicușor Dan și George Simion și-au început cariera politică în urmă cu 20 de ani în stradă, în diverse mișcări de proteste. Sociologul Gelu Duminică este de părere că vedem în imaginea pe care fiecare campanie o proiectează și tipologia fiecăruia din ultimii 20 de ani.

„Avem un tip antagonizant, care și-a construit întreaga carieră pe un discurs populist-naționalist, respectiv domnul Simion. De la Valea uzului încoace totul a fost pe naționalism, pseudo-religiozitate și antagonizare. Și domnul Nicușor Dan care este mai degrabă managerul, omul care se uită atent la cum funcționează instituțiile și cum le poate activa. Avem unul care a adus conflictul de stradă în politică și unul care a folosit mijloacele democratice, protestul și instanța pentru a-și susține cauza.

Adică sunt două tipologii diferite, unul anarhisto-extremist în acțiunea politică de până acum, și unul care a respectat instituțiile statului și a încercat să-și susțină punctele de vedere prin legislație. Ceea ce domnul Simion a făcut în Parlament, scandalurile, „scroafo”,injuriile, amenințarea judecătorilor constituționali se încadrează în zona aceasta anarhistă”, este de părere profesorul Gelu Duminică, care și-a declarat susținerea pentru Nicușor Dan în această campanie electorală.

Sociologul este de părere că în cariera politică a lui Nicușor Dan vedem o luptă civică, însă una dusă cu instrumentele date de Constituție. Este modelul liderului democratic, pe care, susține acesta, și l-a păstrat și în campania electorală. Același lucru e valabil și la Simion, care a rămas fidel modelului său anarhist.

„Discursul populisto-legionar vs. discursul democratic, asta avem acum. Dl. Dan a intrat în coliziune cu deciziile statului și când apăra patrimoniul din București dar a folosit întotdeauna instrumentele legale. Nu a ieșit niciodată în afara legii. Să ne aducem aminte acțiunile dl. Simion, acțiunile din Parlament, listele rușinii cu trădătorii de neam, „te violez”, toate aceste elemente ce nu se încadrează în limitele civice ci într-o zonă de extremism anarhic pe care l-a practicat de când a intrat în politică”, a mai precizat Gelu Duminică, pentru FANATIK.