Răzvan Ioan Boanchiș spune ce le lipsesc jucătorilor de la U19 și U21: „Ce frumos își cocoloșesc băiețașii marile puteri ale fotbalului!”. Cum și-au câștigat Hagi și Mateuț respectul în fața „veteranilor”

În 1981, naționala de tineret a învins Anglia cu 4-0. Ca să vedeți ce valoare avea echipa aia, e suficient să amintesc că Gabor și Geolgău au fost rezerve și au intrat în repriza a doua. Gabor – cel mai bun junior din lume în 1981, Geolgău autor al atâtor goluri pentru România și Craiova în meciuri internaționale.

„Cărați-vă singuri bagajele!”

Faptul că acești doi mari fotbaliști n-au prins primul 11 cu Anglia e mai important decât victoria cu 4-0. Mulți capi de promoție în liceu n-au ajuns vârfuri intelectuale după ce au terminat facultatea. Dacă fotbaliștii introduși în repriza a doua, cu Spania și Italia, de Pancu și Ion Marin se vor apropia de valoarea unor Gabor și Geolgău, atunci putem spune că antrenorii și-au făcut datoria. Și sper că Mircea Lucescu va avea ce alege de acolo.

Mi-ar plăcea mult ca tinerii noștri jucători să aibă personalitatea lui Pancu. Am o povestioară despre tineri cu sânge de mari fotbaliști. Au și confirmat ulterior cu asupra de măsură. În 1984, la Timișoara, România a învins Finlanda cu 2-0. Golurile le-au marcat Hagi și Mateuț. Ambii aveau 20 de ani. Cum era pe vremea aia, puștii erau puși să care bagajele bătrânilor prin aeroporturi. A doua zi, câțiva veterani au vrut să ducă mai departe obiceiul. Cu tupeul dat de valoarea precoce, Mateuț („căpitan la 16 ani” într-un meci Corvinul – Sarajevo, când Klein a fost schimbat și i-a cedat banderola) le-a răspuns „vedeți că noi am dat golurile, nu voi! Cărați-vă singuri bagajele!” Și așa a rămas de atunci.

„Ne văităm de 35 de ani că am crescut nu știu câte generații de piloși și de alintați”

Tinerii își arătaseră clasa și se impuseseră pe teren. Despre Hagi știm cu toții ce a făcut. În cazul lui Mateuț, când îi contestăm Gheata de Aur, uităm să spunem că a dat atâtea goluri în calitate de mijlocaș, nu de vârf, aceasta fiind o reușită rară. Iar acele goluri le-a confirmat pe plan internațional.

În patru zile de miercuri consecutive, în toamna lui 1988, Mateuț a înscris în meciuri oficiale cu Grecia și Bulgaria, plus cu Dundee United în cupele europene (tur și retur). În acel an, Mateo a fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului. Distincția asta mi se pare la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât Gheata de Aur.

Cât despre arbitrajele din recentele meciuri de tineret cu Italia și Spania – o rușine. Ne văităm de 35 de ani că am crescut nu știu câte generații de piloși și de alintați. Și spunem că e cazul să învățăm de la marile puteri ale fotbalului. Daaaaa, ce frumos își cocoloșesc băiețașii marile puteri ale fotbalului!