Românul decorat de Vladimir Putin, care are în Rusia lingouri și diamante de 10 milioane euro, dat în judecată. Cum s-a încheiat totul pentru Mihai Lauruc

În iunie 2025 s-a lansat la București, cu ocazia unui eveniment organizat în colaborare cu Ambasada Rusiei, Mișcarea Internațională a Rusofililor (MIR). Președintele filialele românești a MIR este Mihai Lauruc, un fost boxer, care a fost asociat dosarului Geția, care investighează legături suspecte cu agenți ruși. Mihai Lauruc a fost decorat, în 2022, de către Vladimir Putin cu Medalia Pușkin “pentru activitatea fructuoasă de apropiere și îmbogățire reciprocă a culturilor popoarelor și națiunilor”.

Mihai Lauruc a fost chemat în instanță pentru datorii de 3.000 lei

De asemenea, Valery Kuzmin, ambasadorul Rusiei la București, i-a oferit lui Lauruc, în 2019, o diplomă de onoare din partea Comisiei Guvernamentale a Federației Ruse pentru Compatrioții din Străinătate “pentru o contribuție specială la sprijinirea Rusiei, dezvoltarea legăturilor cu patria istorică, păstrarea limbii ruse și a culturii rusești”. Lauruc mai este vicepreședinte al Consiliului de Administrație al Centrului Internațional Matița Rusinov (Matca Rutenilor) și președintele Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România .

Mihai Lauruc a candidat anul trecut pentru funcția de primar al comunei Rona de Sus, în județul Maramureș, iar din declarația sa de avere reiese că deține, în Federația Rusă, bijuterii din aur, lingouri, statuete, vaze, tacâmuri și samovare în valoare de 10,4 milioane de euro și diamante în valoare de 100.000 euro, dobândite în 1999. În ciuda averii uriașe, Mihai Lauruc a avut probleme cu plata unor facturi. Numele său figurează ca pârât într-un dosar înregistrat la Judecătoria Sighetu Marmației pe 18 septembrie 2023, conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată.

Reclamant figurează Investcapital LTD, iar obiectul dosarului este „cerere de valoare redusă”. Investcapital LTD a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului Lauruc Mihai la plata sumei de 3.034,82 lei, reprezentând debit principal, a sumei de 341.33 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, a dobânzii legale penalizatoare de la data cesiunii 30.03.2022 până la data plăţii, precum şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă de timbru. În motivarea cererii s-a arătat că între Mihai Lauruc și o companie s-a încheiat, la data de 12.02.2009, contractul de furnizare servicii  având ca obiect pachetul de servicii de comunicaţii electronice în baza cărora clientul datorează plata valorii abonamentului.

Ca urmare a îndeplinirii propriilor obligaţii, prestatorul de servicii a emis mai multe facturi fiscale dintre care unele rămase neachitate, care au fost cesionate subscrisei Investcapital Ltd și care au fost anexate cererii, solicitând clientului achitarea atât a contravalorii pachetului de servicii de telecomunicaţii utilizate, cât şi a tranşelor lunare, aferente echipamentelor achiziționate, în cuantum total de 3,376.15 lei, astfel cum au fost detaliate în contract şi anexele acestuia.

Termenele de prescripţie de 3 ani pentru plata facturilor au expirat

În dosar se arată că, întrucât pârâtul Mihai Lauruc nu a mai achitat facturile emise de furnizor, motiv pentru care, la data de 30.03.2022, s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între compania de comunicații şi reclamanta din prezenta cauză, având ca obiect şi creanţa împotriva lui Mihai Lauruc.  Investcapital Ltd a mai arătat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva pârâtului Mihai Lauruc şi a solicitat să se constate incidenţa în cauză a prevederilor privind forţa obligatorie a contractului valabil încheiat.

Mihai Lauruc a depus la data de 02.03.2023 întâmpinare prin care s-a invocat nulitatea absolută a notificării cesiunii de creanţe datată- 11.12.2017 — care a fost expediată pârâtului la adresa din Sighetu Marmaţiei, potrivit actelor anexate cererii – deși reclamanta avea cunoştinţă despre adresa de domiciliu a pârâtului, potrivit copiei cărtii de identitate, ca fiind Sighetu Marmaţiei, anexată cererii ce face obiectul prezentului dosar. În raport de acest aspect și de prevederile legale, s-a mai invocat şi excepţia inopozabilității notificării cesiunii de creanţe.

Mihai Lauruc a mai invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că termenele de prescripţie de 3 ani pentru plata facturilor invocate de reclamantă s-au împlinit la data de 30 iulie 30 iulie, 30 august şi 30 septembrie 2016. Pe fond, Mihai Lauruc a contestat că ar datora vreo sumă de bani, arătând că în contractul de furnizare servicii din data de 14.11.2011, modificat/completat cu actul adiţional din data de 14.11.2011, apare scris de mână, în fals, numărul vechii cărţi de identitate din contractul iniţial din 2009, unde pârâtul figura cu carte de identitate cu termen de valabilitate 24.06.2010-01.07.2020 şi cu adresa din Sighetu-Marmaţiei.

Lui Mihai Lauruc nu i-a fost predată notificarea

Cu privire la excepţia inopozabilității notificării cesiunii de creanţe, raportat la faptul că debitorul a fost notificat la adresa din Sighetu Marmaţiei, instanţa a constatat că, într-adevăr, debitorului Mihai Lauruc nu i-a fost predată corespondenţa, bifându-se rubrica „destinatar mutat”, astfel că cesiunea de creanţă nu îndeplineşte condiţiile de opozabilitate ale cesiunii faţă de debitorul cedat, motiv pentru care instanţa a specificat că va admite excepţia invocată. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, instanţa a constatat că excepţia prescripţiei a fost invocată de partea interesată, prin întâmpinare.

Instanța a menționat că în cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, deoarece toate facturile invocate de reclamantă în prezenta cauză au fost emise în anul 2013, scadente în termen de 25 zile de la data emiterii. Chiar în cerere, reclamantul arată că ultima factură ar fi fost plătită înainte de data scadenței fiecărei facturi din anul 2016 și data introducerii acțiunii (22.03.2023), instanţa a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în privința tuturor creanțelor rezultate din facturile respective, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

Instanţa a constatat că cererea reclamantei este formulată cu depăşirea termenului legal de prescripţie de trei ani, motiv pentru care a menționat că va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Mihai Lauruc şi că va respinge ca prescrisă cererea de valoare redusă. Soluţionând cauza pe excepţia prescripţiei, instanţa a considerat că este de prisos a mai analiza fondul cauzei. Această hotărâre, în favoarea lui Mihai Lauruc, a fost luată de Judecătoria Sighetu Marmației pe 20 martie 2024.