Ce înseamnă „Țara lui Papură Vodă”, expresia folosită des de foarte mulți români. Ce semnifică, de fapt

Expresia “Țara lui Papură Vodă” este folosită adesea de foarte mulți români, dar ce semnificație are? Multe persoane o utilizează pentru a desemna un loc haotic, fără reguli.

Ce semnifică expresia “Țara lui Papură Vodă”

De multe ori, românii folosesc diverse expresii în viața de zi cu zi, dar fără a cunoaște originea acestora. În cadrul podcastului “Vreau să știu”, Cătălin Oprișan și Damian Anfile au căutat semnificația unora dintre ele în documentele istorice.

O expresie folosită de mulți români este “Țara lui Papură Vodă”, utilizată adesea cu un sens pozitiv. Cu toate acestea, lucrurile sunt diferite dacă ne raportăm la originea cuvintelor din expresie.

Cineva care folosește această expresie vrea să descrie o țară sau un loc unde nu există lege și ordine și unde este mult haos. Cu alte cuvine, expresia reprezintă o metaforă care descrie o societate unde oamenii fac ceea ce vor și nu există reguli.

Expresia provine dintr-o perioadă în care principatele care formează, în prezent, o parte din România se aflau într-un moment dificil. Mai exact, este vorba despre o perioadă de foamete, în care oamenii nu aveau cu ce se hrăni, așa că foloseau papură măcinată în loc de pâine.

La vremea aceea, domn al Moldovei era Ștefăniță Lupu. Acesta a domnit în perioada 1 decembrie 1659 și 29 septembrie 1661.

“Aud în dese rânduri că mulți dintre noi ne mândrim când spunem Țara lui Papură Vodă. De fapt, acel interval de timp este unul de tristă amintire și face referire la o foamete cumplită care se abătuse pe aceste meleaguri.

Pentru că nu aveau cu ce să se hrănească, oamenii au ajuns să mănânce papură. Acel moment acea loc pe când pe tronul Moldovei se afla Ștefăniță Lupu”, a explicat Damian Anfile în podcastul menționat.

Cine a fost Ștefăniță Vodă și cum a căpătat porecla “Papură Vodă”

Ștefăniță Vodă fost fiul lui Vasile Lupu. La doar 18 ani, în urma insistențelor tatălui său aflat la Constantinopol, a fost numit domn în locul lui Gheorghe Ghica. Constantin Șerban din Țara Românească, dar și turcii și tătarii i-au tulburat domnia întrucât aducea pretendenți la tron.

A urmat, apoi, o perioadă foarte dificilă, marcată de o ciumă și de foamete cumplită, motiv pentru care oamenii au ajuns să mănânce papură. Astfel, domnul Moldovei a rămas cunoscut și ca Papură Vodă.

Înainte de a fi domnitor, Ștefăniță a fost întemnițat în fortăreața de la Buciulești-Bistrița, împreună cu mama și sora sa, după ce domnitorul Vasile Lupu a fost înlăturat de către logofătul Gheorghe Ștefan.

Ștefăniță a fost eliberat după cinci ani. Din cauza detenției, era destul de firav la trup, însă avea mintea ageră și era capabil de a face față responsabilităților sale pentru refacerea Moldovei.

Chiar dacă țara era afectată de foamete, Ștefăniță era un bun apărător al intereselor Țării Moldovei și a reușit să consolideze relațiile cu vecinii, mai ales cu Țara Românească.

Mai mult, acesta a dezvoltat comerțul și economia, iar țăranii au fost scutiți de biruri. După doar doi ani de domnie, în contextul nemulțumirilor boierilor, a fost găsit ucis de mâna uneltitorilor.

Ce alte expresii folosesc românii

O altă expresie utilizată des de români este “a fost luat cu arcanul”. În esență, aceasta înseamnă a fi luat cu forța sau dus cu sila. Este o expresia utilizată în special în contextul înrolării în armată sau al luării unei persoane cu forța.

Expresia este originară din perioada în care hoardele de tătari băteau în lung și-n lat teritoriile românești de astăzi. Aceste cuvinte au fost rostite cu mult timp în urmă. Arcanul este un tip de lasou care, la un moment dat, era dat drept arme tătarilor, folosit pentru a prinde oameni care erau duși departe.

“A da milităria jos din pod” este o altă expresie pe care românii o folosesc în număr mare în ziua de astăzi. Românii o utilizează cu sensul de “a disciplina” sau “a pune la respect pe cineva”.

Această expresie provine din perioada postbelică. Multe gospodării tradiționale românești aveau un pod folosit pentru depozitarea obiectelor pe care oamenii nu le foloseau zilnic.

În general, atunci când reveneau acasă de pe front, soldații aduceau acasă hainele militare purtate acolo, după care le urcau în pod. Hainele rămâneau în lada cu vechituri.

Atunci când, de exemplu, un copil nu era ascultător, persoana care a fost pe front îl amenința că “dă milităria jos din pod”. În ziua de astăzi, expresia este utilizată cu același înțeles.