Editorial Cornel Dinu. Victorie „de serviciu” cu Cipru, joc modest, 2-0 „subțire”, tricolorii lui Mircea Lucescu parcă erau deja în vacanță

Distribuția tricoloră trimisă de Mircea Lucescu să bată pe Cipru la scor și-a făcut datoria „de serviciu”. Victorie „de serviciu”, modestă, cu un modest doar 2-0, după un joc modest, cu gândul parcă deha în vacanță, în fața unor suporteri de-a dreptul admirabili.

Editorial Cornel Dinu. Amintiri din Cipru, cu balerine, un ofițer cipriot beat, Mircea Lucescu și… „căștile albastre” ONU!

Cipru, insula Afroditei, face parte din civilizația milenară elenă. Iar de vreo patru, cinci decenii ciprioții au construit infrastructuri fotbalistice complexe, „first class”, unde, datorită climei calde în iarna europeană, multe echipe de pe bătrânul nostru continent vin să se pregătească în condiții foarte bune când acasă la ele îngheață apa în… piscine. Plouă și la ei, dar nu ninge, vremea e blândă și gazdele primitoare.

Am deschis, cu Dinamo, în iarna lui 1968, drumul echipelor românești în pregătirile complete, cu antrenament și jocuri pe terenuri impecabil gazonate, în Cipru. Locuind într-un resort pe malul mării, invitați prin ambasadorul nostru de atunci la Nicosia, diplomatul Perianu.

…Și am trecut pe lângă un scandal diplomatic. În hotel cu noi era și o trupă de balerine spaniole, pe care, binențeles, ne-am dus in corpore să le admirăm în barul unde dădeau spectacole. Masă mare, lângă ringul de dans, cam cu toată trupa de petrecăreți de atunci ai lui Dinamo. Și eram cam trei sferturi din lot!

Numai că, în spatele nostru, era un ofițer cipriot, atașat la NATO, beat, care ne tot șicana, culminând cu ai pune gheață sub guler lui Onei Pârcălab! M-am rugat de el să se liniștească, dar nimic… Mai mult de-atât, a aruncat cu o sticlă de whisky într-o balerină pe scenă.

Editorial Cornel Dinu. Victimă inocentă, Mircea Lucescu, băiat cuminte, familist convins, căsătorit de un an, zgâriat de o… balerină! Din greșeală de… confuzie!

Aceasta, șocată, s-a repezit pe primul rând, în întuneric față de reflectoarele care mângâiau ringul, unde… eram noi! A crezut că că sticla-proiectil venise de la noi și l-a… zgâriat pe față pe… Mircea Lucescu!

…Băiat cuminte, familist convins, căsătorit de un an, vă dați seama cum îi „veneau” zgârieturile alea! Iar acesta, speriat, a împrumutat strigarea genialului Gigi Dinică într-o seară memorabilă la „Athénée Palace”: „Să vină ONU, nu permit!”. D-ale vremurilor trecute…

Sigur că patronii ne-au cerut scuze, au venit și „căștile albastre” ale poliției militare ONU (chemate de Pîrcălab!) și l-au mutat pe ofițerul cipriot beat și înfierbântat departe de noi, nu știu nici acum de ce nu l-au „săltat”… De unde, culmea, tot nu s-a liniștit și ne amenința cu… pistolul! Frumos, nu?

Așa că, înțelegeți-mă, când avem de-a face cu ciprioți, și în fotbal, văd scena de acum aproape 60 de ani, de un comic aparte pentru privitorii neutri, panicant pentru balerină, agasant pentru noi, dramatic pentru Mircea Lucescu, distractiv tare pentru ofițerul cipriot bețiv.

Editorial Cornel Dinu. Două goluri în finalul primei reprize au dat impresia că totul e bine și urmează și mai bine…

Acum, am jucat cu Cipru pe o „Arena Națională” plină, toată lauda pentru suporterii „naționaliști”, în grupa de calificare la Mondialul nord-american de anul viitor, grupă sărbătorită ca foarte accesibilă imedita după tragerea la sorți. N-a fost să fie așa…

Distribuția amintitului zgâriat Mircea Lucescu a controlat, normal, prima repriză, dar nu foarte incisiv. Ciprioții, iertați de un cartonaș roșu la un fault clar al portarului cu nume la mall la Florin Tănase, care scăpa singur spre poarta goală (minutul 39), au avut cea mai mare ocazie a reprizeila atacul următor, cu trei jucători scăpați hai-hui spre gol după o pasă perfectă de la… Chiricheș, dar Horațiu Moldovan a scos miraculos șutul egoist (avea în lateral doi coechipieri cu poarta goală în față) al unuia cu nume de suedez, Anderson, născut și botezat Correia în Brazilia, reprezentând Cipru, trăiască globalizarea!

Și cum ocaziile ratate se răzbună în fotbal, echipa națională a României a marcat de două ori în final de mitan, o normalitate cam întârzâiată, prin Florin Tănase, lat simplu în poarta goală din pasa perfectă a lui Dennis Man, după o cursă solitară începută în terenul nostru (minutul 43).

Și, la doar 5 minute (în al doilea minut de prelungiri), gol creat și marcat de cei doi „Deniși”: Denis cu un „n” (Drăguș) a combinat perfect în careul advers cu Dennis cu doi de „n” (Man), care l-a învins pe portarul cipriot cu un șut la colțul lung pentru un 2-0 cât de cât apropiat de diferența reală de valoare dintre cele două echipe. Deși, repet, n-au avut o primă repriză ușoară, ca să nu spun „reușită”, tricolorii lui Mircea Lucescu.

Editorial Cornel Dinu. Repriza a doua, mare dezamăgire: un singur șut pe poartă și o singură mare ocazie, „vinovat” la ambele același „pitic atomic” oltean, Alex Mitriță

În partea a doua a meciului, naționala noastră a lăsat impresia că vrea să evoluează „a l’italiana”. Tricolorii au păstrat posesia (65%-35% în prima reoriză, mai puțin, 57%-43%, în a doua), dar prea puțin în jumătatea adversă, cu pase laterale nesfârșite, parcă de păstrare a rezultatului.

Au avut, totuși, momente când, mai mult pe contraatac (!), nu pe construcție elaborată a atacului pozițional, au amenințat poarta cipriotă. Și prin intrarea lui Alex Mitriță (ceva mai devreme decât de obicei, minutul 56, în locul absentului Mihăilă, dar, tot prea târziu pentru mine), acolo de unde pleacă cel mai bine și periculos, banda stângă a atacaului „național”.

Pornind de acolo, de pe la centrul terenului, în minutul 89, „piticul atomic” oltean a avut cea mai mare ocazie a reprizei, dacă nu chiar… singura (un șut pe poartă, tot Mitriță, minutul 74, respins în corner, toată repriza?!), blocat în ultimul moment, ca să nu zic ultimul dribling, „boală” veche, de portarul Mall după ce trecuse de vreo trei ciprioți.

Editorial Cornel Dinu. Credeți în minuni? Asta trebuie să facă Mircea Lucescu pentru ca în toamnă noi să batem pe toți și toți să se calce pe bătături. Hai să fim serioși!

Victorie „de serviciu” care ne reamintește că, totuși, ceea ce contează enorm este că am pierdut „acasă” cu mediocra națională a Bosniei din Herțegovina.

Suntem pe locul 3 în grupă, după ce Austria s-a distrat la Serravalle, „uno dei nove castelli di San Marino”, 4-0 în minutul 27, după care i-a „iertat” pe amatorii din Serenissima Repubblica di San Marino, microstatul-enclavă înconjurat de Italia.

Proporțiile scorului ăsta nu contează, ultima clasată din grupă nu contează, în timp ce scorul cu Cipru contează, pentru că departajarea se face și pe criteriul golaverajelor.

Așa că acest doar 2-0 cu Cipru este, totuși, un rezultat slab… Nu ne rămâne decât să sperăm că Mircea Lucescu va face minuni peste vară și în toamnă noi o să batem tot (în Cipru pe 9 septembrie, acasă cu Austria pe 12 octombrie și în Bosnia din Herțegivina pe 15 noiembrie), iar ceilalți să se calce pe bătături… Hai să fim serioși!