Bogdan Baratky, plusuri și minusuri după venirea lui Costel Gâlcă la Rapid: „Deja-vu de Giulești”

Anunțul mariajului Rapid-Gâlcă a adunat pe pagina clubului aproape 3,000 de aprecieri doar în prima oră de la postare, ceea ce sugerează două lucruri, unul mai important ca celălalt.

Rapidul și Gâlcă. Voi începe așa cum se cuvine: Bine ai venit, Costel Gâlcă!

În primul rând euforia generată de acest eveniment și în secundar faptul că lumea se schimbă în jurul meu, iar eu nu mă simt tocmai pregătit pentru această schimbare.

Cum nu e nicidecum singurul subiect care mă poziționează pe traseu de coliziune frontală cu opiniile majoritare, nu-mi rămâne decât să încerc să vă rețin atenția cu ideile și impresiile mele.

Deja-vu de Giulești

După un sezon marcat de două eșecuri consecutive (pe numele lor Lennon și Șumudică), Rapid încearcă să-și schimbe destinul replicând mișcările din vara trecută. Cu pozițiile de Președinte și respectiv Director Sportiv neocupate, clubul își numește antrenorul, urmând a angaja, probabil în zilele următoare, niște superiori ierarhici ai acestuia.

Dacă aveți o senzație de deja-vu, ei bine, nu vă înșelați. Este exact parcursul lui Viorel Moldovan, Președintele (cu atribuții de Director Tehnic) numit de Rapid pe 10 Iunie 2024, la 3 săptămâni după instalarea subalternului său, Lennon.

Există și o alternativă la această situație de fapt, dar ea nu aduce un plus. Și anume aceea că Directorul tehnic/sportiv se află deja în club, însă asta nu ar aduce optimism decât în tabăra adversarelor Rapidului.

Știu, Director Tehnic și Director sportiv sunt două noțiuni diferite, dar nu e vina mea că le încurc în contextul de azi al Rapidului. Și da, organigrama de pe site-ul clubului spune că fotoliul de Director sportiv e ocupat, dar vă provoc să încercați să mă convingeți că dl. Sandu l-a ales pe dl. Gâlcă…

Sfinxul taciturn

Constantin Gâlcă este un fost fotbalist cu trecut stelist. Dar, părere pur personală, nu este în nici un caz un simbol sau o legendă a Stelei. Ca antrenor este oglindă fidelă a fostului fotbalist: ordonat, serios, riguros.

Imaginea publică (criteriu important la Rapid, mai ales după experiența Șumudică) e impecabilă. Gâlcă e sobru și în discurs și în prezență.

Rapidul însă nu a scos la concurs un post de înalt funcționar. Fotbalul (în general și în Giulești în mod special) înseamnă pasiune. Pe care nu spun că Gâlcă nu o are, însă o interiorizează perfect.

Taciturn, cu o fire mai degrabă introvertită, Gâlcă e într-o antiteză perfectă cu principalul “talent” al Giuleștiului – pasiunea fierbinte. Dacă Giuleștiul îl va percepe la un moment dat drept corp străin, nu din cauza trecutului stelist se vă întâmplă asta, ci datorită nepotrivirii de temperament.

Inzaghi, Enrique, Gâlcă

Ne e încă proaspătă în memorie finala CL de la Munchen. Pe cele două bănci, doi antrenori cu alura lui Costel Gâlcă – Inzaghi și Enrique. Supli, fit, eleganți când situația o cere, echilibrați. Costumul pică perfect pe amândoi.

Daaar…ambii sunt un vulcan de pasiune pentru fotbal. Pasiune care se vede și în discurs și în focul care îi mistuie în spațiul tehnic. Nu doar Giuleștiul, ci fotbalul de asta are nevoie. Fotbalul fără pasiune expansivă nu produce și nu atrage. Excepțiile compensează cu prestanța vârstei și greutatea palmaresului. Și se numesc Ranieri, Lucescu, Lobanovski…

Costel Gâlcă e un antrenor bun, fără doar și poate, dar e prea “rece” pentru Giulești, Veți spune că sunt chițibușar, dar vă asigur că îmi doresc că el să aibă succes la Rapid. Pentru că succesul lui ar fi și succesul nostru, al rapidiștilor. Doar că fotbalul are regulile lui, nescrise, care din păcate necesită timp de învățare…

Vestea bună

Am însă și o veste bună. Încăpățânat și principial, Gâlcă nu va accepta decizii luate peste capul său. Și nu este adeptul hotărârilor democratice, luate eventual prin vot, în ceea ce privește alegerea jucătorilor.

Lucru care, având în vedere istoria recentă, nu poate decât să ne bucure. Am început cu o urare (deloc de complezență), închei cu o chestiune inedită și vă întreb: nu e soarta asta ușor ironică cu Rapidulețul meu, când îl aduce pe bancă, în locul lui Șumudică, pe antrenorul demis de la fosta sa echipă după un meci cu Rapidul lui Șumudică?

Dacă vă dau experiența mea de rapidist pentru câteva zile, v-o ia razna mintea, vorba unui clasic…